Corabia neputinței

Aș renunța la punctele de suspensie din final, un amănunt aproape nesemnificativ, dar care arată încă neîncrederea în mânuirea uneltelor scrisului. Aș fi ales alt titlu. Atenție la ligamentele licențioase (\"cu refuz\", de exemplu) și la sublimarea ideii fără sens (vezi finalul). Asta e cam tot ce am vrut să îți spun. În rest, mă bucur să întâlnesc un poet.

Remarc în mod deosebit metafora \"mâinile întâmplării\" și versul \"topindu-ne în armonia eșarfei lui Isis\".

\"renuntind sa mai fim capete de speranta\"
\"ne-batam cu refuz pentru inca o zi\"
taisia, eu am putine cuvinte, am multe ginduri in schimb
si, prea multe fiind, n-am sa le astern aici
ca de obicei, incintata de lectura
cu drag

Alina...multumesc pentru observațiile tale avizate și bine venite mereu, conștientă fiind că mai am multe de învățat.Poate ai dreptate în privința titlului,deși mi s-a părut sugestiv. Încerc să mai gândesc asupra lui.Tu ce titlu ai fi ales?
Carmen...încântată sunt și eu de prezența ta,mulțumesc pentru trecere și aștept să-ti citesc \"gîndurile\".
Cu drag

Capete de speranta sa fim, am renuntat de mult cu totii. Iar cat despre corabia neputintei, nu cred ca o vom abandona vreodata. Nici macar noaptea. Mie-mi place titlul.

Ma feresc în general să formulez propoziții universal afirmative de genul \"am renuntat de mult cu totii\", dacă tu iți arogi acest drept, te felicit pentru capacitatea ta de a empatiza \"cu toții\".Ma bucur că ți-a placut ceva, îți mulțumesc de trecere și te mai aștept.

Imi pare rau... m-ai inteles gresit. Sensul e apropiat, dar nu cel care l-ai vazut tu.