Poezie
Solitude
1 min lectură·
Mediu
invizibil și trecut în toate
respir
o iubire ce nu trebuie să spună nimic
doar să fie acum
un dispreț leneș ca o politețe
singura posibilă mă înconjoară
ca un zid alb peste care am aruncat inele
in cercuri concentrice vom nimeri
poate
terminații cu drept rezervat
î n ș i d e f e r i c i r e
frazele se sparg hieroglife decupate
dinspre noi
prea departe desenați ne-am agățat
în vârf de perspectivă
uităm de Sisif și ce silabisești
pasteluri vom fi mâine
azi un afect cu început în litera tainei și-a turnat
iurtă din noi acolo
unde marginile paralele ale tandemului nostru
se vor apropia într-un punct
iluzoriu
maladia ochilor noștri se va odihni
noi? andiamo insieme?
023502
0
D