Stelian STANCU

Foșnet lin de prin iluzii Noapte plină de mister Dorm și visele-n confuzii Totul pare efemer. Bolți de gânduri se revarsă Peste tâmpla arcuită Trupul pare că te lasă Mintea-i încă

Trosnesc dorințele în grai Străbat ei stropii universul Azi nu mai vreau nici să mai stai Azi a murit pân-ce și versul. Din amintiri de prin nămeți Ce ard iluzii la rever Din colții dragilor

Fii în credință și lumină Botezul e o pocăință Ne naștem parcă în surdină Și căutăm îngăduință. Pământul pare să ne ție Cât timpul e parcurs cu har Trăim în dreaptă semeție Și mulțumim pentru

Raze de lumină nouă Flori de soare lucitoare Crez în unicul din “două” Și-n speranța arzătoare. Noul an străluce-n zare Cresc dorințele în visuri Nu mai e o întrebare Tu și eu, aceleași

Iarna amenință pământul Cu gândul său prea înghețat Umblăm pe unde e și vântul Dormim pe unde am visat. În viforul de dinăuntru În amalgamul cel pierdut Uitat-am chiar ca să mai

Sărbători privite-n taină Din adânc de univers Parcă au o nouă haină Parcă sunt din noul vers. Strigă sufletul adâncul Nopțile ne sunt uitate Iarna a ademenit iar gândul A dat ghes la

Orânduiri amestecate Mai bune sau mai rele Sunt noi sau poate demodate Dar noi trăim în ele. Lupta umană e absurdă Se leagă de a fi Trăim prea plini de ce e nudă Ea viața fără a

Te-așezi timid în palma mea Tu nimb pierdut în straie Te legeni ca o peruzea Fată cu inima văpaie. Prinzi dragul în gândul sublim Te pleci spre-al meu destin E glasul ce strigă el purul

Trec clipele amăgitor Sclipind în amintire Adorm și gânduri ce nu mor Și retrăiesc iubire. Privirile ne sunt țintite Spre el trecutul care Ne-a amintit că sunt iubite Doar amintiri

Române drag Doar cu speranță, Privește inima, din prag Și uită răul ce îl ai în față, Hai vino iar, când ți-o fi drag. Române frate, nu uita Nu somnul te ridică, Privește doar la mama ta, Și

În toamnă, iarnă sau nimica Stau la taclale amândoi, Un greiere iubind furnica Niciunul făcând pasul înapoi. Priviri agale, ronduri de mistere Arareori iubind pe lângă, Nu se-amăgesc cu clipe

Alei de gânduri stau în casă În așteptări nemăsurate Afară-i trist și nu mă lasă Gândul să plec, să plec departe. Fereastra-i absorbită de iluzii Doar arșița din sobă râde Iar ploaia mă îmbată

Culori de pură armonie Ce cad pe pletele ei toamna Tresar, caci totul reînvie Când îți răsare-n cale, Doamna. Verdele pal, rubin sau galben Sunt tot culori împrăștiate Pe câmpul cel uitat, îmi

Nimic nu e mai prematur Când ard suspinele în gheață Decât aroma gândului matur Spus la fior de dimineață. Nimic nu se aruncă-n gol Când stau de vorbă sentimente Decât amurgul cel domol Ce se

Iertat să-mi fie chipul întristat Și zâmbetul uitat de vreme Te lasă dar de tot ce-am epatat Căci n-ai motiv spre a te teme. Iar când stă soarele din nou s-apună Iar luna se îmbracă-n noapte Tu

Scapără soarele la asfințit Și versul se alintă Azi nu mă las din nou mințit De șoapta din oglindă. Vântul adie în concert Cu frunzele-n orchestră Mai bine-i totul doar incert Când toamna-i o

Când tremură amoru-n poartă Uitând pe unde a intrat Când dragostea e moartă toată Crezând că s-a emancipat Când chiar și gândul e în comă Uitând că e doar dărâmat Atunci ce ți-a rămas în fine

Firave se ademenesc iluzii Crescând la umbra nedreptății Privesc spre raza plină de confuzii Ce erodează mintea minții. Nimicul e umbrit de vise Nici gândul nu mai eclozează Ea mintea e pe căi

Simbol de vară alintată Strigând după o nouă viață Tu ești ca marea-nvolburată După nori negrii-n dimineață. Tresar corăbii căutând caverne Doar pescărușii se ivesc Ia marea ne încântă cu

Atunci când visul se răscoală Realitatea-ți stă în loc Nu mai privi ca pe o boală Când apa se preface-n foc. Atunci când mintea se prăvale Tentației să îi răspundă Tu crede doar că e pe

Pornite sunt gânduri cu toate Și chiar speranțe fără vrere Mai este mult până departe Dar și puțin din ea putere. Vremea tot trece cu-al ei rost Ne străduim a înțelege Dacă a fi e un a

Seară de vară senină Nimb de dorințe trezite Cu greieri cântând în surdină Și gânduri ce adorm neîmblânzite. Ceru-i pierdut printre stele Ea noaptea se tânguie lin Un vuiet de arome-s

Ne privim în oglinda spartă a dezamăgirilor Zâmbind parcă de dorința sadică Uitând de iureșul amăgirilor Dar fără a ne antrena în panică. Iubirile se nasc și mor asemenea meteoriților Doar cele

Ne ard sufletele pe bancuri de gheață În atmosferă se respiră dorințe Tristețile atârnă de unicul fir de ață Iar gânduri de-a valma adună credințe. Frenetic adorm valuri de gânduri pe frunte În