Poezie
Dor de toamnă
1 min lectură·
Mediu
Scapără soarele la asfințit
Și versul se alintă
Azi nu mă las din nou mințit
De șoapta din oglindă.
Vântul adie în concert
Cu frunzele-n orchestră
Mai bine-i totul doar incert
Când toamna-i o maestră.
Mi-e dor de toamna ruginie
Ce se prelinge-n suflet
Mi-e dor de tot ce n-o să vie
Deși e așteptat cu cântec,
Mi-e dor de urma de din vară
Pierdută-n așternut tomnatec
Mi-e dor de ce e dor de seară
Uitat de dorul cel primăvăratec.
Iar când ei norii se revarsă
Stropind a tainei vrere
E semn că voi pleca de-acasă
Pe urme pline de mistere.
Nici visul unei nopți de iarnă
Nu poate-ademeni haotic
Al toamnei dor ce stă în taină
La ceas de gând osmotic.
Mi-e dor de toamna cea târzie
Cu plin alai de vise alene
De tot ce-a fost fără să știe
El sângele ce mă inundă-n vene,
Mi-e dor de dorul din natură
Ce doar ea toamna îl ascultă
Mi-e dor să plâng fără măsură
Dar nimeni să n-audă.
001.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Dor de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14114078/dor-de-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.