Poezie
Zâmbete triste
1 min lectură·
Mediu
Ne privim în oglinda spartă a dezamăgirilor
Zâmbind parcă de dorința sadică
Uitând de iureșul amăgirilor
Dar fără a ne antrena în panică.
Iubirile se nasc și mor asemenea meteoriților
Doar cele adevărate rămân perene
Ducem cu greu haina mateloților
Ca și cum am intona involuntar cele de pe urmă catrene.
Zdrobim dorințe sub iataganul de visuri
Uitând indolența sădită pe-ascuns
Căutăm în cele mai de pe urmă abisuri
Ca și cum trăirile nu mai au nimic de străpuns.
Sorbim vidul crescând în neant
Doar moartea mai așterne covorul
Ne ducem doar clipele în mod trepidant
Așteptând să se-ntâmple amorul.
Sublimul răscoale gânduri ce-s zise
Cresc aripi departe de gând
Privesc doar cu pleoapele-nchise
Și plâng nemurirea pe rând.
Doar amurgul mai râde frivol
Uitând că-i va veni ceasul
E ultimul strop de amor
Te du și de poți ia cu tine și pasul.
001.863
0