Ștefan Petrea

Urcam sau coboram. În stânga,-n dreapta... Erau doar stele-n jurul meu, lumine Comete alergând prin spațiu,-n fine Călătoream prin galaxie. Șoapta Măcar, timid, nu îndrăznește-n mine. Ajuns-am

Pe gât subțire, alb, lin curge firul De sânge, printre colții ca o lamă În mârâit alene își aclamă, Crunt, desfătarea leneșă, vampirul. Robită stă fecioara. Zări de-aramă Gonesc nemortul brusc

Sub clar de lună multe se întâmplă, Vin vârcolacii pe Tanit mănânce Și din cavouri grozăvite,-adânce, Ies însetații cei de sânge. Tâmplă Scornește-acești titani atunce Sau realitate este,

Nu i-ai văzut demult. Trecut-au anii Și fire groase v-au legat mai trainic, În regăsire mori și-nvii. Lin crainic Un cânt de bucurie,-n voi, golanii De altădat\', înalță-n slavă, tainic. Tu

Ce liniște-i \'nainte de furtună... Nu te-ai gândi că-nvăpăiat natura Își va deschide-n slăvi, hidoasă, gura. Doar norii repede care se-adună Trist prevestesc delirului făptura. Departe,-n

Femeie, te iubesc! Nu-mi spui nimica. Ador pământul de sub pasu-ți. Vamă Îmi ceri? Tu taci ca-n nebunească dramă. De gheață-n foști nămeți îmi e amica. Cobor de-atât năduf ce-am strâns în

Se-avântă Vremea cu repeziciune În zi, în anii ce adună veacul, Se-aseamănă, în curgeri, cu dovleacul, Mii sfere ce-s curtate de genune. Plecat pe foaie, își înscrie fleacul Vag filozoful.

A opta Zi de martie - Femeie... Când pruncu,-n scutec, nu mai cere lapte, Adolescentul nu mai pleacă-n noapte Spre a vâna existul c-o idee, Când tânărul rătăcitor prin șoapte Iubitei duce-a

Întâia zi din Martie denunță Calendaristic, primăvara certă În soare tandru,-n ghiocei experta, Natura lin la haina grea renunță. Descătușată, firea e-n alertă În patru zări Venirea o

Singurătatea-mi în sonet erupe, Atât cât mă pricep să îi țin frâul... Idei nepropovăduind desfrâul, Monahilor spre a nu întrerupe Slăvirea, ticluiesc. Așteaptă grâul, Viclean, nu ale

nimic de spus: m-ai băut în liniștea luminii vărsându-mă în inima ta ca într-o închisoare delicvenții au drepturi în plus față de ceilalți au drept la sex în pustia dimineții au dreptul la

meridianele s-au scris între ele și-au rupt în literă depărtarea tăcerea-lup în scrisorile trimise pe un front atmosferic tainice lucruri s-au spus întărind spusele în corespondența mai mult

Nu te iubesc cum poate că mi-ai cere, Cu inima strigând în patrul zării, Interior, ești pajiște a mării De unde pasc pe Eros în tăcere. Când liniștea, în focul depărtării, Mi se preschimbă-n

Iubito, vino-n tainic ceas de noapte Ne-om lepăda de haine sub Tanitul Psalmodiind iubirii noastre ritul Și mângâieri cerești vom scrie-n fapte. Te-oi drăgosti un timp cu auzitul În clocot

Da! te iubesc, femeia mea senină, N-am strigăt ca să urlu adevărul Rostirii sângelui. De-ți mângâi părul, Cel învelit în noapte și lumină M-atacă în nerușinare Mărul. Îmi pun pe creștet stropi

Nespusa dezgolesc de trist nestraiul, Rămâne în papuci și-n pielea goală; Pe sânii ei îmi sfârtec mâna. Boală Îmi este gândul de-ai pricepe graiul, Cu pipăitul doar. Precum din oală Luatu-i-am

\"Copilul râde: iubirea și înțelepciunea mea sunt jocul.\" Lucian Blaga \"... sub lună/ moartea este o minciună\" Macedonski Copil,

Stelar, prin găuri negre intri, vrându-l, În tainicul netimp. Pășești, strivite, Nefrunze, în netoamnele ivite Din apriga nevară. Doar cu gândul. Neiarna-i vis. Neprimăveri, tivite Cu stropi

experiment litera \"p\": Pervazul prăfuit primește pana Precum pământul ploaia potopească. Plăpânda pasăre porni. Pe-iască, Periplul prin prihană...piul-rana. Pe păsăreasca

În numărate vise văd mistralul În alte pe Tamisa urc, în sete De regăsire. Unde ești, poete?! Pe dată-apare-n văzu-mi ancestralul. Și cărnuri se desprind de pe schelete Și oase cad... rămâne

În brațele lui Eros ard tenace Sunt prada Cerului, lin vânătorul Mă urmărește în candoare, Dorul. Ce ai cu mine ne-ncetat, gonace?! Tot exersez spre libertate zborul... Se stinge lumânarea în

experiment litera \"t\": Tiranul trecerii, tăcut-oralul, Te tributează-n talia toridă Tigrificei Tanit. Tăunu,-n tindă, Tăcut-a tinerește temporalul. Tiparnița trecutului,

Idee n-am de Dumnezeu există Cu minunata lui de îngeri ceată Cu Sfântul Duh zburând - pasăre beată Și jumătate om, făptura Cristă. Credința îmi e tainică, înceată Slab dezvoltată-n lume,