Poezie
Furtuna
sonet
1 min lectură·
Mediu
Ce liniște-i \'nainte de furtună...
Nu te-ai gândi că-nvăpăiat natura
Își va deschide-n slăvi, hidoasă, gura.
Doar norii repede care se-adună
Trist prevestesc delirului făptura.
Departe,-n zări, năprasnic fulger tună
Iar ceru-n patru ample căi răsună.
Primește tina-n resemnare-arsura.
S-a prăvălit brusc secular copacul,
L-a retezat ca pe-un nimic dușmanul,
Doar rădăcinile-i mai sunt limanul.
Tot mai aproape vine-n bolți opacul
Șezând grozav peste pământ capacul.
Asemeni Rău-acoperă Umanul.
002.798
0