Poezie
Ulciorul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Femeie, te iubesc! Nu-mi spui nimica.
Ador pământul de sub pasu-ți. Vamă
Îmi ceri? Tu taci ca-n nebunească dramă.
De gheață-n foști nămeți îmi e amica.
Cobor de-atât năduf ce-am strâns în cramă...
De ce să-mi cheltui nervii la o-adica...
Iubirea-n inimă mi-a-nfipt alica
Și-s roș de sânge închegat, aramă.
O prețuiesc în visu-n clătinare.
Sunt mort de beat. De vin și de amorul
Acestei prea-frumoase domnișoare.
Acestui simț al meu dă cu piciorul...
Dar gata! Înțeleg că fumuri are,
La apă dus nu-i îndelung ulciorul.
002010
0