Poezie
Visul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Urcam sau coboram. În stânga,-n dreapta...
Erau doar stele-n jurul meu, lumine
Comete alergând prin spațiu,-n fine
Călătoream prin galaxie. Șoapta
Măcar, timid, nu îndrăznește-n mine.
Ajuns-am lângă-un soare stins. Din coapta
Făptură-a lui un vânt spre-n\'untru... Fapta
Ființa mea o soarbe și devine
Un fulger care rătăcește-n negru,
O clipă doar. Se termină abisul
Și Dumnezeu sta-n fața mea, Întregu\'.
Nu-mi cred privirii și atunci atinsu-l,
Nici brațul însă nu-mi părea integru
Și m-am trezit. Fu doar al nopții visul.
033.771
0
\"Din coapta
Făptură-a lui un vânt spre-n\'untru...\"
Logos și alchimie vizuală...
Apetitul tinerilor pentru poezia cu formă fixă
este azi destul de scăzut - am verificat asta
în câteva rânduri. Văzând eu ce putere de sugestie
are acest sonet asupră-mi, am vrut să fac un test.
Am trimis poemul unui liceean care se pregătește
pentru farmacie, eu oferindu-i sprijin la chimie.
Surpriza mi-a fost mare! Mi-a spus că nu percepe
ințelesul ca fiind captiv rigorii formei,
dimpotrivă...
I-am dat adresa Agoniei și aștept să văd
ce se petrece cu tânărul acesta, aici aflând
diversitatea...
Am făcut și eu pasul în zona bulinei roșii.
Când ai răgaz...
Cred că trebuie să mai trec prin Freud!