Stanica Ilie Viorel

puțin câte puțin

eu de pe un tel. mititel (am două laptopuri lângă mine, dar m-am obișnuit aiurea cu un iphone7 căruia i se descarcă bateria în 10 min.)

trimite și tu pe e-mail, așa îl voi lista și răsfoiesc la birou

avem, ce-am uitat e pus în zid
și zidim
și plouă, dar ploaia nu ne sparge ploile din noi.

e tema zilei
să ne închinăm ei,
și celor care o duc pe umeri

ai personificat piatra în felul tău, plăcut

piatra a ajuns tema poemelor
tu i-ai găsit locul în ape, frumos spui
“Pe-adânc de ape piatra teatru-şi joacă
Acela de tăceri şi nemişcare
Şi liniştea înfiptă-n sacru are,
În rost de-a nemuririi dulce teacă.”

ai reușit să pui în valoare și piatra și rostul ei în contemplare

Balul din pădure

pe palmă de munte pădurea de brad
pe linia vieții cărările cad
sub stâncă pulsează lin apa-n izvor
alint e în toate un vânt trecător

o frunză își schimbă rochia verde
prin ramuri ascunsă nimeni n-o vede
pe riduri adânc o lacrimă cerne
vis galben pe piept podoabele-s terne

sub stâncă icoană o floare de colț
își prinde în umbră petale de smalț
o buhă ochioasă doarme pe ram
doi magi si un elf pun stele pe geam

din rouă-i covor stejarul columna
palatu-i întreg crăiasa e Luna
în stup e licoarea se-aprind licurici
să-nceapă deci balul toți sunt pe aici

gata!
să-l citești fetiței tale, să aflăm dacă primește notă de trecere

mă face să cred că soluția este:

gânduri

și acolo, ce văd!
copii intoxicați de niște părinți care au înțeles de la medicul care le-a zis să dea trei tablete zilnic/ copil că trebuie să le dea trei folii zilnic
o folie= 30 tablete
explicația: noi nu avem mai mult de 8 clase, de unde să știm că trei tablete sunt trei pastile, nu o trei folii?!

asta, după ce văzusem finalul filmului în care Mel moare, cum altfel, împușcat.

regizorul e de vină!

am intervenit inițial pe grabă (eram la sala de sport)

să spun o vorba și despre poem

cuminte tai felii de zi
înghit orele și le diger
timpul fuge prin mine
ca un câine
fugărit de hingheri
- aici cred că ar trebui să dezvolți ideea. dacă ai ales că fuge cumva anume, ar trebui completat. sigur ai imaginea în minte. altfel ar fi de lăsat doar fuge prin mine, fără ca un câine fugărit de hingheri.
găsește adăpost? scapă? îl salvezi?

apoi, partea care urmează este un alt tablou, deoarece între prima parte și a doua nu se face o legătură de trecere.
cumva copacii aceia se prăbușesc din cauza timpului hăituit?
iar tu ești victima timpului care, în goana sa disperată, dărămâ copacii?


copaci se prăbușesc peste
inima mea unde
sângerează clipele în
care viața
și-a luat jucăriile și
a plecat
să arunce cu stele în
privirea mea.

altfel îmi place cum întregul este tăiat în felii, zile, ore, clipe… ultima clipă, sugestiv prezentată, în stelele aruncate în priviri, asta după ce, ironic, și-a luat jucăriile


plăcută ideea

nu atrăgeam atenția
am dat exemplu de folosire a verbului
și despre cum interpretasem inițial, înainte de sfatul lui George

eram, într-un fel, de acord și cu forma inițială

alegerea, sfatul, sunt, cu siguranță, cele potrivite

de ce se aude marea în scoică?

bine ți-a zis, ai fi un bun pamfletar

și totuși, volumul ăla ai decis să nu-l mai publici luând în considerare și ce și-ar fi dorit “nașul”?

cred că l-aș fi publicat în ediție limitată, ca o dedicație.


mulțumesc.

Mulțumesc pentru atenționare. Prinde bine.
Nu caut metafora- unica, dar nici nu vreau să dau în banal. Aș fi un prefăcut să nu recunosc.

Cauza clișeelor este, cel mai probabil (pe lângă faptul că nu mi-am propus să le evit) lipsa lecturilor. Poezia, pentru mine, este o stare.
Mi-a zis în 1988, Eugen Evu, după ce mi-a citit niște texte, că ceea ce comentez nu este formal poezie și că poate m-aș exprima mai bine în proză.
Dar eu, catâr, am continuat să prind fluturii cu vârful degetelor, cât să-i simt ai mei, dar să nu-i rănesc.

Voi ține și de poezie cu vârful degetelor… Fluturii nu trebuie puși în insectare.

ai observat bine:)
George a intervenit pe prima parte
apoi pe 1+1
eu pe 2+1
și in final a denit 3+1:)

a tot adăugat Dragoș

pe această construcție Dragoș are dreptate în ceea ce privește pronumele

primul “care” l-ai putea înlocui cu “unde”

spor!

asta înseamnă că ai surprins în cuvinte tema și ai transmis-o cât să priceapă și unul ca mine

că ai acest obicei de a adăuga textelor postate
uneori, ceea ce adaugi schimbă mult din ceea ce prezintă textul

cred că ar fi util să deschizi secțiunea de comentarii când ai forma finală, sau să subliniezi pe textul inițial (într-o formă sau alta) ceea ce s-a adăugat.


spor!

o confesiune, este și un text al povețelor
este, în prima parte, ca un baston magic, sprijin pentru călătoria spre granițele tărâmului fără orgolii.
ai spune că-i rost de înțeleptciune aici
și de ce nu, este!

finalul, jurnalul călătoriei, oferă imaginea completă
ca atunci când povestești o drumeție și din când în când arăți o poză: uite, aici…

apreciez acest text mai ales pentru tăcerea înțeleaptă.

este prima dată când te văd astfel, Dragoș.

respect!

exemplu: nu gust glume de genul acesta.

“eu ochii șarpelui
guști mreaja”

văzusem “guști mreaja” ca pe “intri în joc” (urma în interpretare “dar” și se continua cu versul următor)

oricum, rămâne ideea de bază: vârtejul dragostei, mistuitor, ales în timp, de parteneri chiar dacă (pare zic) e o iluzie, focul se păstrează viu (din începuturi este și e păstrat cu pricepere, numa câte un lemn să fie pus, din când în când)

Mulțumesc pentru cuvinte.
Sper că textul meu a contribuit la un somn liniștit.

chiar că ești pasăre de noapte.

sănătate!

internet cafe, mIRC, dial up

frumoasă odă

orice s-a întâmplat, ea este IUBITA

fug să cumpăr un covrig

las a doua strofă:

o frunză își schimbă rochia verde
prin ramuri ascunsă nimeni n-o vede
pe riduri adânc o lacrimă cerne
vis colorat azi podoabele-s terne

PS: la prima am adăugat acel “lin” îmi și place că e pulsul lin