iluzie

Liviu, am impresia că versurile tale încearcă, și aici, să transmită, într-o manieră cumva reținută și enigmistică stări și idei cvasifilosofice. La nivel expresiv, tendința este de a reconsidera niște clișee verbale și simboluri îndelung uzitate. Parțial, aș putea spune că îți reușește acest lucru. Deși emoția este reținută, de obicei, în ceea ce scrii, aici aș zice că se transmite (desigur, emoția trecută prin filtrul intelectualizării).
Cred că, de-a lungul timpului, am fost exigent cu scrierile tale. Dacă am lăsat semn, înseamnă că acest text a ajuns și la mine.
Dacă aș sugera undeva să modificați ar fi la sintagma „guști mrejele”. Chiar dacă acolo verbul este în sens figurat, n-ar trebui, zic eu, să eludăm total sensul denotativ atunci când dorim să construim noi sensuri.

Virgulă după cuvântul „enigmistică”

vă mulțumesc domnule Pașa, am modificat, sper că e mai bine. Și aveți dreptate în ceea ce privește intenția mea. E o scriere cu înțelesuri multiple. Dar e doar un fragment dintr-un viitor poem.

exemplu: nu gust glume de genul acesta.

“eu ochii șarpelui
guști mreaja”

văzusem “guști mreaja” ca pe “intri în joc” (urma în interpretare “dar” și se continua cu versul următor)

oricum, rămâne ideea de bază: vârtejul dragostei, mistuitor, ales în timp, de parteneri chiar dacă (pare zic) e o iluzie, focul se păstrează viu (din începuturi este și e păstrat cu pricepere, numa câte un lemn să fie pus, din când în când)

am modificat, mi-a atras atenția și GP. Mulțumesc de trecere și interpretare.

nu atrăgeam atenția
am dat exemplu de folosire a verbului
și despre cum interpretasem inițial, înainte de sfatul lui George

eram, într-un fel, de acord și cu forma inițială

alegerea, sfatul, sunt, cu siguranță, cele potrivite