Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Anonimule

inspirat de serialul din 2012 "Labyrinth"

3 min lectură·
Mediu
Nu sunt decât piatră cu apă, îmi curge prin sânge ceva din voința ta, anonimule, nici tu nu ai vrut să te lași, trei ani te-ai ascuns, așa cum am făcut-o și eu din necesitatea linsului rănilor, profan eu, inițiat mare tu, născut ca mine-n Scythia cea mai Schytie, între Istru și Pont Anonimule, știi de la început, Sfântul Graal este sângele dintre Ceruri și conștiințe, omul e lăsat să creadă, nu să fie inchizitor Anonimule, tu ești sfârșitul binecuvântat, mă înveți tainele, legile belagine, pașnice, aș decripta bine pe omul din drumul greșit de omul căutător al căii strâmte, juste Anonimule, mi-ai dat o viață-ntreagă indicii realizează trupul meu cât este de important, a trăi spiritual înseamnă a-ți educa trupul, să își vadă responsabilitățile, scrise mare Uneori, prin ce spun, pot răni indivizii, prin ceea ce le-aș ascunde aș fi viclean, ei ar putea auzi de la mine doar laude, eu le spun în față și ceea ce n-ar voi, mă întreb de am meteahna zalmoxianului chin Din câte scene-n viață am trăit, îmi revin câteva în memorie, uneori ai fost aproape, o dată la grădiniță, la serbarea din final, mâna dreaptă ți-ai pus-o modest pe capul meu și-altădată când mi-ai scos-o în cale pe Iubita_Una, de pe site-ul Ro.Literatura în Piața Victoriei, când am strigat tare la portavoce lui Emil Boc din partea profesorilor revoltați să iasă afară în 2010 Ștefania Mincu mi-a zis când mai trăia Profesorul meu, Marin Mincu și-i dădeam din salata pregătită de ea lui Einstein, broaștei țestoase mascotă-a familiei lor "Poți ajunge cel mai pamfletar scriitor dintre toți" și mi-a citit volumul de versuri în 2009 pe care Marin Mincu nu mi l-a mai publicat în colecția "Euridice" (debut) a "Ponticii", după cum îmi promisese Nu pot, Anonimule, să-mi jignesc vreodată Profesorul mort în decembrie 2009, nu pot acorda altui editor dreptul să-mi fie naș literar, acum plouă afară-n Capitală, ca-n Tulcea pe vremurile când mă formam și scriam Plouă frumos să se reînalțe spre-apus marea pasăre a curajului tău, Anonimule, să nu-ți uit prezența, uneori să te pot face reauzit protestatar în lume, pe tine, iubire, pe tine, jertfă, pe tine, reformare a gândirii și inimii, după ce-am vizionat serialul "Labirintul istoriei" (Labyrinth, 2012), despre genocidul catolic, prima "inchiziție" de-acum opt sute de ani într-o cruciadă oribilă de nimicit rezistența catarilor francezi de către misionarii Papei, iezuiți radicali și bestiile regelui francez cel mai laș
0141229
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
403
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Anonimule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/jurnal/14171728/anonimule

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
George Pașa
Nu contează cui te adresezi, fiindcă aproape tot ceea ce zici aici are atribute general-umane. Dacă aș sta să mă gândesc, „adrisantul” ar putea fi tatăl, un părinte spiritual sau, de ce nu, și unul care, din orgoliu imens, a părăsit calea binelui și devine judecător pentru aproapele său. Poate și un alter-ego. Dar de ce tot caut destinatarul, când am zis că nu contează? Acesta poate fi oricare om.
Chiar transmiți aici, într-o formă sensibilă, gânduri care ne aduc aminte să nu devenim Velikii Inkvizitor pentru semenii noștri.
0
@george-pasaGP
George Pașa
Da, am vrut să spun că te adresezi memoriei lui Marin Mincu, dar am ezitat, de aceea am spus doar părinte spiritual. M-am grăbit, între timp tu ai mai postat un fragment. Te rog să mă ierți dacă ți se pare necuvenit ceea ce am zis.
Profesorul, poetul și criticul literar Marin Mincu nu trebuie uitat de iubitorii de literatură.
0
@stanica-ilie-viorelSV
Distincție acordată
Stanica Ilie Viorel
o confesiune, este și un text al povețelor
este, în prima parte, ca un baston magic, sprijin pentru călătoria spre granițele tărâmului fără orgolii.
ai spune că-i rost de înțeleptciune aici
și de ce nu, este!

finalul, jurnalul călătoriei, oferă imaginea completă
ca atunci când povestești o drumeție și din când în când arăți o poză: uite, aici…

apreciez acest text mai ales pentru tăcerea înțeleaptă.

este prima dată când te văd astfel, Dragoș.

respect!
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Da. Este și poem de iubire (agapé, philia, eros), este și in memoriam pentru poetul, prozatorul, semioticianul și cel mai mare critic român contemporan Marin Mincu. Însă Anonimul este și divinitatea catarilor prigoniți de catolici, din filmul abia vizionat de mine. Am scris în text că Anonimul ar fi "sfârșitul binecuvântat". Atâta tragism, atâta iubire, ca-n scena aruncării în foc și a celor de sânge nobil, princiar nu mai știu. Este și pentru Zalmoxis. Cel născut în leagănul creștinătății europene, Scytia Minor acum mai bine de 2600 de ani.
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
că ai acest obicei de a adăuga textelor postate
uneori, ceea ce adaugi schimbă mult din ceea ce prezintă textul

cred că ar fi util să deschizi secțiunea de comentarii când ai forma finală, sau să subliniezi pe textul inițial (într-o formă sau alta) ceea ce s-a adăugat.


spor!
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Mă sensibilizează serialele cu adevărat bune. Mai ales cele istorice. Spre finalul ultimei părți din serialul "Labirintul istoriei" este o discuție, a tinerilor din prezent. Sună cam așa:
-Am terminat povestea cu tine. (Zice ea, purtătoare ultimă și... nimicitoare a cărții Sfântului Graal).
-Și eu am terminat povestea cu tine.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Apoi, după ce ar fi dat să plece pe drumul fiecăruia, cei doi nu se ridică de pe bancă, ci se sărută, se iartă și rămân împreună, punând început familiei, în modestia lor reciprocă și în infinită înțelegere a greșelilor, a metehnelor personale.
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
asta înseamnă că ai surprins în cuvinte tema și ai transmis-o cât să priceapă și unul ca mine

0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Dar am mai descoperit astăzi numerele comice ale unui showman Marius Ciurdas (cu "s", nu cu "ș" pe Facebook). Din comuna Fărcașa, din Ardeal. Apare deseori cu găina roșcată. Pamflete despre Ciolacu, rotativă etc.
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
cam amestecat, si anonimul și maestrul Mincu și Zalmoxis, sfantul graal și apoi o carte care n-a mai fost publicata. nu zic ca e neaparat rau, dar pe mine m-a ametit putin, ca atunci cand amesteci bauturile.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Așa este. Dacă nu băgam ultimele două strofe ar fi fost mai bine. Dar sinceritatea mea ucide valoarea. Sunt cunoscut pentru cocteiluri neartistice. Nu rezist să nu amestec mai multe. Am recunoscut chiar eu mai sus, din autoironie.
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
ai observat bine:)
George a intervenit pe prima parte
apoi pe 1+1
eu pe 2+1
și in final a denit 3+1:)

a tot adăugat Dragoș
0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Un fel de Bloody Mary liric la care s-au mai pus cîteva ingrediente. Pînă la urmă, un exercițiu interesant. Mă duc să recitesc Queneau.
0
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Liviu, îți mulțumesc mult.
0