insomnie

prin sertarele nopții îmi sunt clipele de somn aranjate, cu parfum de săpun între ele ori, aruncate de-a valma, prinse în rătăciri și coșmaruri. altele, goale, adânci… cât drumul către partea nevăzută a lunii. atunci, îmi prind ochii în tavan, constelația celor o mie de gânduri, ce-aleargă de la o stea moartă la o stea ce stă să moară, ca să prindă ultima oaie, rătăcită. acolo, miezul sufletului stă îmbrățișat cu miezul minții, acoperite de trupul meu așezat cuminte, ca un făt, în coconul nopții. uneori, o lacrimă alungă fluturii ce dansează haotic în jurul imaginațiilor mele.