Acolo unde-i timpul elfilor, mă dezmeticesc

Dacă privesc la-un timp (de-al elfilor)
Calm, apărat de codrii seculari
Scoți din stejari, driada fragilor
Păr ciufulit și coapse, s-doi sâni tari.

Hey! Escapada-n zori începe-n sprint...
Sunt un refugiu (iată-ți zmeura)...
Îți cade, vintrei, ia (de argint)
Nu mai poți iute-a (prea) înfășura.

S-a întâmplat, de rolu-mi princiar
Pentru driadă-s cerb prea calm, `da-n trap
Elf în război, Shannnara luptă iar
Bine că ghinda-mi cade, iar, prin cap.


E aproximativ bine și la tine. Văd că exersezi, eu am lucrat cam 10 ani până să îmi iasă clasică, văd că tu mergi mai rapid. Vezi că la ultimul vers nu prea bate ritmul, ai putea să încerci mai mult dar deja te străduiești foarte mult, ceea ce nu poate duce decât înspre fuliminanță...

Vezi că măsura e de 10-11. De exemplu la versul cu Shannara ai măsură dublată, adică e de 12, pe un vers în mod normal de 10.

Ca să fie ok, trebuie să păstrezi măsura, dublurile înseamnă greșeli, așa că mai caută până ajungi pe fiecare vers de 10 sau 11, 10 pentru versul scurt și 11 pentru cel lung. Dublurile sunt greșeli.

Mai sus ai aproximativ măsură de 10, încearcă să nu o dublezi și să îți iasă de 12, pe fiecare vers.

*scuze, ”fulminanță” am vrut... Scriu bâlbe, când mă dau prea deșteaptă, ceea ce mi se întâmplă adesea.

Mult succes!!! :)

o fi de la accentele alea și de la strădanie:)

acum, serios, Iulia, ce ai exersat 10 ani?


***

Dragoș, mișto textul.
Fratelo, tu ai talent! Dacă aibla dispoziție și vreo 10 ani, spargi piața!

dacă ai dus nimfa tocmai în ținuturile alea, s-au întărit și sânii

Mulțumesc. Nu citesc acum comentariile. Mă scuzați, aș vrea la acest poem scris astăzi să mai meditez. Însă promit că le voi citi poimâine de praznicul Sfinților Apostoli.

Seara bună în stepă să dea celor credincioși pașnici, precum și combatanților forțați de duhuri rele să mai lupte gândul cel bun.

Știu că e text prost. Nu le am cu prozodia clasică. E o simplă încercare. Pentru mine mesajul (ideea și imaginarul) contează, forma fiind pe loc secund.

Până nu ți se formează mâna, nu ai ce face...

Ilie spune ce spune, dar dacă vrei performanță, trebuie să exersezi...

Nici varianta mea nu e prea bună, dar numai am făcut trecerea într-un metru corect...

Trebuie exercițiu și nerenunțare. Dacă te bosumfli, de la început, nu apuci să înveți metrica optimă.

Zi-mi mersi pentru sfaturi literare, mai bine. Tehnica e de neprețuit. Secretele ei. În general, cam așa le-am învățat și eu, pe bâjbâite, de pe la unii ”maeștri” și citind mult.

De aici, te descurci singur... :)

stau și-ascult, ascult și stau
în caiet, notițe iau
despre rime și accent
doar tu crezi că sunt
absent
***
mi-a ieșit?

Pe o măsură jalnică de 7... Să te văd, și pe mai departe... Ilie, te aștept...

Nu mai fă repetițiile alea, pt. că îl derutezi pe Dragoș și învață prostii.

Am ajuns la forma finală. Cu zece silabe pe vers.
Ritmul este dactil troheu troheu dactil, original (îmi aparține): ◇▪︎▪︎ ◇▪︎ ◇▪︎ ◇▪︎▪︎

Din păcate nu am putut evita ca în loc de ultimul dactil să apară anapest (▪︎▪︎◇), mai ales în ultima strofă. Riscul complexității prozodice!

pe palmă de munte pădurea de brad
pe linia vieții cărările cad
sub stâncă pulsează apa-n izvor
alint e în toate un vânt trecător

ăsta ce măsură are și ritm?
că-mi veni acum, de la muntele tău, Dragoș

al meu o fi un ochi pe față/ unul pe dos

Versul trei are doar zece silabe, pe când celelalte au unsprezece.

Ritmul:
▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇ Primul vers;

▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇ Al doilea vers;

▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎◇▪︎▪︎◇ Al treilea vers (dacă ar fi introdus adverbul "lin" sau "fin" ar fi la fel ca în celelalte versuri);

▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇▪︎▪︎◇ Utimul vers.

Ritmul tău e foarte interesant: iamb + anapest + anapest + anapest. Am notat cu ▪︎ silaba neaccentuată și cu ◇ silaba accentuată din fiecare picior metric. Fă un întreg poem așa, te rog, Tego!

într-o lună pun într-o astfel de formă 100 de texte pe care le-am scris
am pus strofa aia pe moment, fiind de imagine, pe baza poemului tău
dacă îmi bat capul cu număratul silabelor, rezolv și cu mai multe silabe, iar despre ritm, doar după ureche
dacă ar fi să fac o analiză de genul celei pe care ai făcut-o, aș spune pass… poate după un studiu amănunțit

totuși, dacă te-ai aplecat cu atâta seriozitate (pentru care îți mulțumesc, mai învăț și eu câte ceva), de spui că versul trei are doar 10 silabe? nu este asta silabisirea?

sub stân-că pul-sea-ză a-pa(-n ) iz-vor

interesant!

în(-n) nu este considerat silabă?

Mie mi-a plăcut versul cu ghinda, de aici începe poezia :)

"pa-n" este o silabă.

11 silabe așa: "sub stâncă pulsează lin apa-n izvor".

Înseamnă că-ți place ultima strofă. A fost adăugată, ca i prelungire a poemului. Pentru că prezentul e în mare antiteză cu trecutul.

O să schimb pluralul "ghinde". Pun singularul "fructului" stejarului.

Mulțumesc!

fug să cumpăr un covrig

las a doua strofă:

o frunză își schimbă rochia verde
prin ramuri ascunsă nimeni n-o vede
pe riduri adânc o lacrimă cerne
vis colorat azi podoabele-s terne

PS: la prima am adăugat acel “lin” îmi și place că e pulsul lin

Nu înțeleg unele apostrofuri, care mă deranjează, dar asta este o capcană, cred eu, care nu diminuiază cu nimc pentru mine să acord steluță!
Precizez că steluțele nu au reciprocitate, ele se nasc în primul rând din intensitatea arderii poetice a autorului și apar pe firmament din căldura sufletească a cititorului steluțar ce recepționează mesajul...
Superb:
,,păr ciufulit, moi coapse, doi sâni tari"
Cu dragă stimă pentru creațiile tale!

P.s. : Bănuiesc că nu s-a trecut la tastatură limba română standard ... :)

A, da. "Princiar" are patru silabe, nu trei. Văzusem ieri seară și am uitat să îndrept. Cam greu de rezolvat.

Balul din pădure

pe palmă de munte pădurea de brad
pe linia vieții cărările cad
sub stâncă pulsează lin apa-n izvor
alint e în toate un vânt trecător

o frunză își schimbă rochia verde
prin ramuri ascunsă nimeni n-o vede
pe riduri adânc o lacrimă cerne
vis galben pe piept podoabele-s terne

sub stâncă icoană o floare de colț
își prinde în umbră petale de smalț
o buhă ochioasă doarme pe ram
doi magi si un elf pun stele pe geam

din rouă-i covor stejarul columna
palatu-i întreg crăiasa e Luna
în stup e licoarea se-aprind licurici
să-nceapă deci balul toți sunt pe aici

gata!
să-l citești fetiței tale, să aflăm dacă primește notă de trecere

Stai, când ies din cadă. Super!