Poezie
dragostea vine pe pornhub
vol. de poezie, text integral
51 min lectură·
Mediu
dragostea vine pe pornhub
de bătrânutrăgător
nu mai am putere nici să ridic lingura
dar aș putea învia un mort
cu ce simt pentru tine.
Dacă, pentru Charles Bukowski, Dragostea e un câine care vine din iad, pentru Leonard Acunța, Dragostea vine din pornhub. O diferență de opțiune care ar trebui să dea cu rest, la fel ca diferența de sex a celor implicați în minunata întâmplare a dragostei, aflată în permanență pe muchia diferendului. Atracția conține în sine respingerea, măcar că adevărata dragoste este în stare să îndure multe și să resoarbă diferențele, diferendele și resturile. Despre ce fel de dragoste vorbim, totuși? Cât e acuplare și cât, sentiment sau resentiment? Cât e pornografie și cât, poezie? Cât e vid existențial și cât, euforie orgasmică? Cu astfel de întrebări care pun degetul pe propria rană poetică, Leonard Ancuța își edifică cititorii.
Radu Aldulescu
1. romana
în piața romană o fată plîngea
nu ştiu ce să-ţi spun draga mea.
soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani decît soarele tău,
& în răstimpul ăsta n-am învăţat încă
ce-i dragostea, cum se foloseşte, cum se întreţine
ce mănîncă, ce faci cu ea după ce moare.
dacă e adevărat că noi oamenii după moarte
mergem în rai, n-ar fi drept oare ca & dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
acolo sunt dragostea mea
pentru căţeluşa galbenă, laika, cea pentru domnule motan
ce-am simţit eu cînd citeam chiriţele
în timp ce-l îngropau pe tataia mărin
& iubirea mea de la cinci ani cînd voiam să mă însor –
& cea de acum
o să ajungă acolo –
pentru că aşa-i în firea lucrurilor
se nasc, iubesc & mor.
plîngi acum. peste 20 de ani
soarele tău o să aibă vîrsta soarelui meu
de acum & vei mai vrea să plîngi dar nu poți plînge
de două ori în același loc.
peste 20 de ani plînsul tău o să fie soarele
meu de acum, coborînd spre orizont, luciul lui
în apa tîrzie a dîmboviţei o să fie lung, alb din ce în ce
mai transparent. dragostea mea
de două ori mai bătrînă ca azi o să fie isterică &
enervantă ca o amendă de circulaţie
pe care ai plătit-o dar n-ai dovada & nemernicii
vor s-o plăteşti din nou. & nu poți
plăti de două ori aceeași greșeală.
dacă te-aș vedea peste 20 de ani plîngînd în romană
dragostea mea o să amuşine dragostea ta
atît timp cît prostata m-ar lăsa să te adulmec.
îmi imaginez o întîlnire
între cîinii ce însoțesc doi nevăzători: îi opresc
o clipă din drum ca să se miroasă
ei trec mai departe fără să spună nimic
ei știu că în raiul dragostei iubirile noastre ajung
bătrîne neputincioase & oarbe
abia dacă ne mai recunosc.
ultimul război cu copilăria
în ziua în care m-au anunțat eram gata de-o beție
cu băieții. în ziua aia băieții au băut singuri
iar eu număram stîlpii de pe marginea căii ferate &
calculam viteza trenului cum m-ai învățat de mic.
trei ore, mi-au spus stîlpii de înaltă tensiune, trei ore
futute. dacă trenul ar fi mers de două ori mai repede
ar fi durat doar o oră & jumătate de la copilărie
la maturitate. o singură oră & jumătate
în care copilul devine bărbat.
bărbat devii cînd îți moare tatăl. prima dată te mint –
te iau mai pe ocolite, să te menajeze, să nu te șocheze.
dar tu știi, tu vezi de la bun început minciuna
din ochii lor. simți imediat că s-a întîmplat
nasoleală. îți simți copilăria în gît ca o vomă & verși,
verși ca un poet beat pe o foaie albă. iar
cînd te oprești ai ochii uscați, strălucitori ca vopseaua
metalizată de bmw. & ești dintr-o dată bărbat.
chiar dacă n-ai bmw.
în ziua în care îți pleacă iubita mai devii o dată bărbat.
sunt acum doi bărbați în tine, cel de la moartea tatălui,
lîngă cel părăsit de femeie. bărbații ăștia
pun o piatră pe inima ta. pe ea pun paharele & în pahare
tărie. beau. tu ai inima slabă, tăria doare ca dracu
doare ca dintele legat de clanță & smuls. doare
parcă toată copilăria îți iese pe gură, pe ochi, prin piept
prin podul palmelor cînd îl vezi gol, tandru & rece
întins pe lespedea rece de la morgă. cineva
te întreabă dacă e el.
atunci ai pentru prima dată curajul, tupeul & mîndria
de a răspunde răspicat: da. el e.
bărbații din tine ridică paharele cu tărie, ciocnesc iar
piatra grea apasă pe inima ta
puțin mai ușor. sau așa pare.
femeia îți reproșează că ai trecut de 40 de ani & încă nu
te comporți ca un bărbat adevărat. e momentul
în care devii pentru a treia oară bărbat. acum sunt
trei bărbați într-un trup, orfan, fără iubită & fără viitor.
în trupul acesta simți organele cum sfîrșesc fără cap
asemenea puilor de găină cînd dă iama dihorul.
cînd te apucă de deget mînuța aia mică, grăscioară & roză
mai devii odată bărbat. cînd femeia pleacă
împreună cu mînuța mică, grăscioară & roză
rămîi încă o dată bărbat. simți că nu-i nici un război
în lumea asta care să te facă mai bărbat ca acum.
numeri stîlpii de înaltă tensiune, de data asta
sunt doar doi. unu, doi. ai ajuns într-o clipă la destinație.
simți cum piatra se ridică de pe inima ta & ești
dintr-o dată bătrîn.
paula
pe paula am cunoscut-o cînd făceam chetă la romană
cu lipsurile umflate odată cu lipsa tatei
n-aveam bani de mîncare de ţigări & băutură
dar era distracţie, întîlneai tot felul de oameni situaţii
îmi doream să învăţ singur să trăiesc fără el
să mă descopăr să capăt încredere în mine să reușesc
în viaţă să mă fac util societăţii să fiu chiar mai bun
decît cei care se opreau
ne întindeau cîteva monede chiar dacă ne blamau
tot participau puţin la bunăstarea noastră, unii
ne trimiteau la muncă, ne făceau golani, nu ne păsa
le spuneam că suntem studenţi, nu ne ajung banii
pentru mîncare pentru regia de cămin sau de xerox
pentru cursuri, bieți studenți de provincie
veniți în capitală să ne măsurăm cu universul
ne duceam la facultate doar cînd era grav în rest chetă
& alcool & diavolul era mulțumit de noi
destul de rar mai băgam un iaurt cu corn la lacto-bar
altfel luam votcă motorola sau scandic la litru
ne învîrteam printre tarabele cu casete. ne conectam
la învălmăşeala aia, oameni grăbiţi loviţi de probleme
mizam pe tinereţea noastră & pe faptul că eram frumoşi,
simpatici, aveam întotdeauna texte beton, impresionabile
sau amuzante, în funcţie de cui ceream, la gagici
spuneam că e ziua iubitei & n-avem
bani de cadou, sau spuneam că vrem un leu doi pentru un
rom românesc, la gospodine că ne e foame sau că trebuie
să scoatem cursurile de la xerox, la domnii îmbrăcaţi
bine le spuneam că e nevoie de bani pentru discotecă.
ne consideram frumoşii nebuni ai pieţei romane,
întreg universul trebuia să ne iubească & ne iubea
pentru că în fiecare zi petreceam ca nişte nababi
la grădiniţă sau la mbl, zis & mai bine lasă, în cişmigiu
inimile noastre zvîntau spre cer & cerul se proptea
în ochii noştri, ni-i albăstrea de atîta iubire & albastrul
poate se mai vede și azi, la unii cu sîngele ca voronețul
clocoteam vulcanic, nu ne simţeam vinovaţi cu nimic,
ne născusem să fim iertaţi pentru păcatul de a fi chetari.
trăiam lumea se învîrtea în jurul nostru ca pămîntul
în jurul axei sale, noi reglam mecanismul vinovăţiei,
îi făceam pe oameni
să se simtă mai bine & folositori, ăsta era scopul nostru,
într-o zi am întîlnit-o pe paula, mi-a dat nişte bani,
era înaltă & slabă, cu ţîţe mari, purta blugi rupţi, tricou
cu zeppelin & bascheţi ca fața nevăzută a lunii,
m-a întrebat dacă ştiu un telefon care funcţionează,
i-am arătat unul care mergea fără fise, că se blocase
i-am zis că dacă îi mai rămîn monede să mă caute
la metrou, poate mai stăm de vorbă, a venit
apoi am plecat înspre căminul 6 martie, lîngă drept
pe terenul de baschet cu o votcă în mînă am privit luna
plină din seara aia, mare cît un soare al nopţii.
ne mîngîia cu razele albe ca opiul & dragostea
curgea în venele mele, îi spuneam că nu vreau
să fac dragoste cu ea, vreau să fac dragoste cu frumusețea
ei învelită în pudra de cocaină a lunii
care-i străluceşte pe chip & m-aş droga cu ea
aş dezbrăca-o de frumuseţe & i-aș dezvirgina
sufletul
albastru ca ochii, aş face dragoste cu sînii ei
ca doi porumbei decapitaţi
cu muşcături canibale ne ţineam de mînă & aşteptam
ca inima ei să-mi împingă sîngele invers, totul
a devenit o nebunie, am trecut unul prin altul încet,
încet, ca două baloane de săpun, fix o săptămînă
pînă ne-am spart, undeva pe dealul mitropoliei,
mi-a întins un poem notat pe o bucată de hîrtie,
un frumos poem de dragoste & m-am gîndit
că numai un adevărat poet poate iubi un chetar,
lihnit de foame, plin de vicii, alcoolic & nepăsător,
ea trebuia să fie cel mai mare poet între toţi poeţii
între cei care pretindeau că iubesc şi-mi dădeau bani,
asta a fost acum 20 de an, azi
am văzut-o în metrou, îmbătrînită cu riduri pe faţă,
citind un tabloid, probabil de plictiseală,
era îmbrăcată bine, cu haine de firmă, scumpe
avea un mobil poate mai deştept ca mine
care mereu poate fi schimbat cu unul mai bun
eu nu m-am schimbat foarte mult sunt la fel ca atunci,
tot fără bani în buzunar, fac tot un fel de chetă,
adică am publicat cîteva volume de poezie &
mă las invitat la masă de fete dornice să cunoască poeți
mă întreb oare cît de tare s-a schimbat poezia lumii,
cît de tare s-a schimbat paula, care m-a privit
& nu m-a recunoscut,
cît de mult mai contează vorbele de dragoste
scrise pe o foaie de hîrtie odată cînd lumea își desfăcea
picioarele își despletea părul & visam artă incendiară
suntem cu toții păpuși de cîrpă cu ochii descusuți
pe care pudra de cocaină a lunii lasă riduri adînci,
poezia la fel.
răgușit de dragoste & beție
prietenul meu punkeru a plecat cu blugii ăia rupți
mi-a luat geaca de piele fără mîneci din cuier
o bere din frigider & a ieșit fără să închidă ușa
așa s-a dus zgomotul pașilor lui urca scările
tot mai greu însoțit de un cîntec
răgușit de dragoste & beție
oare se mai întoarce prietenul meu punkeru cu siguranță
nu mai vine să-mi aducă blugii & geaca de piele
& lacrimile încă neivite ce apar
după cîteva sticle de tărie & o vreme pe stradă
mașinile au mers fără să facă vreun zgomot
doar cîntecul se mai auzea
răgușit de dragoste & beție
făcea chetă în romană ca o pînză
de păianjen ruptă de vînt & tristețe
prietenul meu punkerul a plecat & nu se știe
dacă vreodată se va întoarce
răgușit de dragoste & beție
în barul murdar cu lumini stîngace cere cuiva de băut
zîmbește unei tinere cu părul în flăcări care-i arde
sufletul dimineața
rămîne singur dar nu-i trece prin cap să se-ntoarcă
își aprinde una fără filtru apoi cîntă pentru o păpușă
stricată & fără ochi de care s-a plictisit orice cîine
la un moment dat se vede în găurile ei negre & cîntă
răgușit de dragoste & beție
prietenul meu punkeru m-a lăsat ca pe-o seringă folosită
cu acul rupt pe etajera din baie în oglinda din baie
chipul meu stors ascuns în abur cum cenușa în urnă
mă ghemuiesc sub chiuvetă prietenul meu punkeru
nu se mai întoarce chiar acum
dealerii îl lovesc cu picioarele în coaste &
în gură nu se oprește cîntă în continuare
răgușit de dragoste & beție
melodia pe care o cîntam amîndoi
la moartea cuiva care a făcut pre multă gargară
cu dava cu paharele pline cu mîini de femeie pe șliț
& cerul e plin de comete care se întorc pe pămînt
prietenul meu punkeru nu se mai întoarce
în lipsa lui știu că prietenul meu sunt eu
& acesta este cîntecul meu
răgușit de dragoste & beție
(în memoria lui Iulian Trașă și a celorlalți care au plecat)
vera
mai întîi coboară în mine strada aceea aromele
promiscue & luna plină ce picura pe pămînt
grasă ca sperma singurătatea mea de atunci & rănile ei
ca după prima tură cu o pereche de pantofi noi care te bat
te rod pînă la sînge apoi
amestecul de mirosuri de bere de transpirație de femei
care se vînd & fabulosul cer ce înghițea pe nemestecate
toate acestea & puținii bani pe care îi făcusem la chetă
mă hotărîsem să-i sparg într-o muie era fata aceea blondă
cu piele netedă de virgină în inimă cu ochi mai mari decît
speranțele & groaza că va rămîne definitiv acolo
mă ruga s-o iau de acolo să fugim împreună după ce
mi-a scos din vintre toată singurătatea buzele ei
erau roșii & caste în pieptul ei se vedea un pumn încleștat
care lovește într-o ușă sudată îmi șoptea la ureche
că am putea trăi o viață din trupul ei ca pîinea caldă
tumefiat pe alocuri
i-am lăsat banii & toate zîmbetele pe care le-am simțit
pentru cei care mi-au oferit ca o promisiune
am sărutat-o pe gură în razele pierzătoare ale lunii
pielea ei pîlpîia de parcă forța pumnului care disperă
ar stinge lampa pe care unii o avem înlăuntru
am sărutat-o pe gură după ce-mi dădusem drumul
& am simțit cum se topește în mine neputința & groaza
nimicnicia lumii neșansa
m-am ridicat greu & beat de atîta durere
m-am tîrît ca un om bătrîn gîrbovit de griji
licărul roșu al nonstopului îl făcea un ambulator sanitar
am băut pe repede o bere & o lacrimă galbenă ca pișatul
mi-a ajuns amară în gură
divine moments of truth
v-aş putea povesti toată viaţa
în ansamblu ea se reduce la întîmplarea aceea
din vara lui 95 cînd am apărut în ziare &
la televiziune & lumea nu a văzut
că în spatele adevărului regizat de presă
e un alt adevăr mai tragic, că micile minciuni
nevinovate nu fac rău, dar nu despre asta e vorba
nimănui nu-i pasă de adevăr iar adevărul
își roade unghiile în conştiinţa celor care au puterea
de a crede în el şi a-l accepta cu tot cu durere
e un pattern care se aplică
multor evenimente care au dat
clasă show-urilor de survivers bear grills & co
erau sugaci la clasa noastră & miriapodul
amintirilor noastre mînca numai creier viu
eram imponderabili nici o lacrimă nu ne trăgea în jos
dolphi își tatuase una pe obraz ca să nu se sperie
de-atîta fericire în ziua aia
plec să mă întîlnesc cu chetarii din romană
n-am ţigări nici de băut & două zile de foame
mi-au luat-o înainte așadar
zi toridă de vară în care nimic nu se întîmplă
totul lîncezeşte totul putrezeşte în soare
aerul fierbinte ca sperma ne siluește creierii
mințile noastre sunt luate cu japca de arșiță
viermuiala de pe străzi a dispărut & orașul
îți pare numai oase pe care ici-colo se mai vede
un rătăcit care se tîrăște încet prin agonie
nu se grăbeşte nimeni se moare încet în iulie
gîndurile oamenilor sunt topite de căldură &
cerul curat ca o cămaşă de forţă
spălată în clor pare un spațiu de aterizare suficient
de mare pentru visele mele
mă întîlnesc cu dolphy pentru o clipă mă văd
în lacrima lui & ştiu că indiferent ce se va întîmpla
viaţa încape într-o lacrimă de tuş negru
nu avem ţigări dar avem cuvinte
le umezim frumos cu limba le rotim în cerul
gurii & le aruncăm oamenilor gesturi
care te fac să te simţi mai viu
mai viu & cu scop
ştim că fiecare trecător prin viaţa noastră e important
îi facem să înţeleagă că ajutorul unui seamăn te face
brusc important şi liber
ei ne dau monede sau hîrtii de parcă şi-ar plăti cauţiunea
în faţa anonimatului
ei plătesc ca să afle că sunt fericiţi
ei ne dau bani ca să afle că sunt buni la inimă
ei ne dau bani ca să citească scris mare pe sufletul lor mic
azi nu sunt un nimic
fumăm ţigări cerute de la două gagici bune
care au în cap telenovele & bărbaţi macho
ştim că în sinea lor ele rîd de noi & ne cred
niște distruşi pierduţi
noi suflăm cu putere fumul în urma lor
& zîmbim gîndindu-ne că cerul e atît de albastru
& asfaltul atît de gri
& iarba din rond atît de verde
& viaţa noastră e acest gri între albastru & verde
ziua alunecă mai departe din nimic în nimic
nimic nu se întîmplă de parcă timpul s-a aşezat în cur
lîngă noi să fumeze o ţigară & să se plîngă că-i obosit
vine unu de la o televiziune ne îmbîrligă
că ne dă bani de băutură & ţigări ca să facem panaramă
să protestăm să scandalizăm orice că nu sunt subiecte
de ştiri telejurnalele-s goale
noi ştim că că-s goale oricum pentru că nimic nu e
cu adevărat important cînd nu sunt războaie
nici dragostea nu are măreţie
fără accidente & morţi
ne-ar pica bine nişte bani îl privesc pe dolphy
lacrima îi tremură pe obraz
de parcă ar spune da
hai s-o facem hai să-l ardem pe fraier de bani
hai să ne urcăm pe blocul cu coloane să ameninţăm
cu trupurile noastre plictiseala oraşului
banii înainte plus o sticlă de vodcă una de fanta &
un pachet de marlboro
circul se plătește
suntem în cîteva minute deasupra tuturor
suntem mai aproape de cerul albastru
asfaltul gri a rămas sub picioarele oamenilor de rînd
asfaltul gri e conştiinţa oamenilor de rînd
cei care îşi vor duce mîna la gură cînd vor privi
ştirile de la ora 5
vor vedea doi bărbaţi tineri agitîndu-se pe o clădire
se vor întreba dacă ne aruncăm sau nu
se vor întreba ce gîndim & nu vor şti
că de fapt pe noi ne doare în pulă
& de vieţile lor de căcat & de televiziunile lor futute
& de sentimentele lor belite
& de vieţile noastre belite
bem vodcă rusească fumăm ţigări americane &
avem cel mai românesc sentiment al fiinţei
durerea în pulă
ei sunt atît de mici acolo jos s-au strîns destul de mulţi
stau cu privirile aţintite spre noi
probabil se întreabă ce facem ori protestăm ori sărim
moartea pluteşte în aer ca un parfum de femeie frumoasă
după care întorci capul & simţi că ţi se scoală
& te iei după ea ca s-o fuţi
numeşte asta viaţă sau întreabă-te
ce altceva mai poţi numi viaţă
dacă nu ţi se scoală & trebuie
altfel dai limbi
ei sunt atît de jos nu ne pot vedea bine isteria lor
nu poate urca pînă sus noi urlăm fericiţi
dansăm pe marginea clădirii dansul vieţii
sus aproape de cerul atît de albastru ne atinge aripa
unui sentiment de nepăsare
în faţa noastră libertatea la o distanţă de un pas
în spatele nostru o reclamă la marlboro
ne hotărîm să ne pişăm pe reclamă
suntem de două ori mai liberi acum
ne scuturăm pulile creierii inimile e senzaţia aia
că se zguduie lumea
& în cur pe marginea blocului
ne bălăngănim picioarele în gol
sufletele noastre se înalţă aerostate
spre infinit dolphy rulează un joint absolut
de parcă ar cuprinde în foiţă timpul
împărțit la spațiu & rezultatul ar fi aici acum
aici acum e momentul în care ținem universul
& toți dumnezeii între buze
o bucurie gîlgîie în noi parcă de undeva din adîncuri
refulează cu adevărat căldura aia ferice
ca într-un cîine bolnav cînd îi învelești capul
în pungă & strîngi & pe moment realizezi că ești
o bestie o bestie unică
pe care moartea nu-și poate lua licența
bucuria aceea care face ochii să pocnească
în lacrimi & jeturi de abur
aruncă în aer gurile de canal
vedem caralii întreptîndu-se spre intrarea în bloc
e timpul să ne luăm rămas bun de la viaţă
să ne amestecăm între muritori avem noroc
dobitocii ăia de gabori s-au înghesuit pe-o intrare
noi coborîm pe alta, încă nu ştim
cît de tare ne-a schimbat ascensiunea, încă nu ştim
ce să facem cu libertatea găsită pe marginea unui bloc
din romană, libertatea profundă cînd reuşeşti
chiar & pentru o secundă să ieşi
din viaţa ta să vezi ce e dincolo de tine, să simţi cerul
cum îţi intră în plămîni îţi face sîngele albastru
să vezi orizonturile să afli pentru prima dată
că trăieşti iar
în restul timpului trăieşti greşit
în seara aia ne-am îmbătat cu stelele
& cu două studente la litere sau limbi străine
pe un teren de sport lîngă drept
am lăsat luna să ne pudreze nasurile & ne-am măsurat
visele cu visele universului am trăit ultimele clipe
ale gravitației & nimic nu ne obstrucționa contemplarea
golului în care planeta cu locuitorii ei cădea fără
oprire
am făcut pace cu dumnezeu & cu noi înșine &
am adormit cuprinși de o beatitudine fără limite
într-o cameră de cămin în care lucrarea gîndacilor
era desăvîrșită asemenea crăpăturilor din pereți
în delirul nopții atingerile noastre suave spontane sincere
treceau prin membrana ce separă lumea aceasta
de fericire
dimineața dolphy s-a dus după cîteva beri
cînd s-a întors avea în plus cîteva ziare
le-am răsfoit imediat curioși să vedem în ce fel
a fost imortalizat gestul nostru degetul care a dat istoriei
la bot să-i schimbe gustul & perspectiva
& în doar două fracțiuni de secundă am înțeles
că nici un război nu are învingători
& istoria este triumful eșecului
pe prima pagină a unui cotidian era un titlu mai mic
”Doi rockeri au protestat împotriva drogurilor, alcoolului şi prostituţiei”
mi-a luat o eternitate să înţeleg că noi suntem ăia
& că nu viaţa e de căcat doar oamenii & lucrarea lor
& cerul e verde iarba albastră dar ei ne-au mințit mereu
& moartea e o femeie foarte foarte frumoasă
dar trebuie să stai o viață la rînd
ca s-o fuţi.
mortiis
moartea nu e o chestie de timp, e una de moment.
atunci te întrebi unde sunt luminile, unde sunt flash-urile
ce e mascarada asta cu moartea, unde e spectacolul, unde e viața
trăită înapoi, moment cu moment să vezi cînd a fost bine
cînd ai fost rău.
parcă te înțelesesei cu lumea, cu dumnezeu, că moartea,
oricare ar fi ea, îți dă măcar o secundă să te bucuri de ce a fost
dar moartea e ca iubita, nu face niciun compromis.
fără să ne ascundem după perdea,
îți taie pula.
bine, să nu o luăm cam așa. te poți îneca cu un biscuite sau cu un negru.
ai cămașă călcată sau ai tricoul de ieri sau mai vechi.
poți privi o frunză prinsă într-un fir de păianjen sau un tablou luat la licitație pe perete
în sufragerie. și în sufragerie poți avea 6 prieteni cu ceva beri, sau o nevastă care se uită
în gol. poți adora bodega sau restaurantul, dar moartea cînd vine nu se uită în frigider.
moartea e pe lama ta de ras, moartea e pe cardul tău.
moartea e prieten sau dușman și uneori ești destul de prost să te împotrivești ei.
bea o bere, relaxează-te. ai un televizor hd, un meci, un film.
cînd ai o relație, ai deja probleme și moartea te vede.
mai bine dă o bere unui amărît. moartea îl vede pe el primul.
mai bine scrie o poezie. moartea nu știe să citească.
2. dragostea vine pe pornhub
schizo
știi, man, există mereu o intuiție că nu suntem
cine ar trebui să fim, că eu în castel nu sunt regele
ca în ostroveni cînd am furat mașina, nu man, nu eram eu
dar am furat mașina ca să ajung la bac și bacul l-am luat
și pentru o clipă am avut dilema dacă sunt chiar eu
sau cel care a furat mașina.
man, mașina am parcat-o la loc, nici nu s-a observat
dar cînd am dat la filosofie iar am trișat și
totuși am intrat pe poeziția 69 și am dat de băut, man, am dat
dar banii nu erau ai mei, erau ai lui că era fost chetar ajuns bișnițar,
dar lumea s-a bucurat
că era festivalul berii, dar eu nu eram exact eu, știam și atunci
că eu doar mă foloseam de partea rea din mine să scot la iveală
partea bună. așa am făcut, man, și cu femeile, eu le alegeam pe cele belea
el rămînea cu cele care-l iubeau, pentru că el era bun iar eu rău.
și intuiția a curs peste ani, cum curge aurul în lingouri, man
ca la banca națională a dragostei, ca cerul înstelat în gurile deschise,
man, a curs peste mine o basculantă de ciment cînd peste el
curgea lumina din ochii ei, și eu am furat cărți de medicină
și le-am vîndut, iar el a fost cu iubita la mare, man, trebuie să mă crezi
că a venit poezia, eu beam la bodegă, el citea poeme de lorca și eco
iar eu doar beam și-mi calculam cum scot bani de la fată și
timpul a trecut, eu beau și fut, el e îndrăgostit și stă în genunchi în fața femeilor
eu le plesnesc, el le consolează, man, și nu am putere să-l opresc
eu le înșel, el le cere de nevastă, man. asta e intuiția că suntem doi
două caractere diferite, complementare, care ne luptăm pentru supremație
în același corp, în aceeași minte, în același mine.
și el mă sugrumă în somn și eu îi zîmbesc, și zămbetul meu îl face slab și laș
dar pînă acum din lupta asta am rămas amîndoi singuri, fără bani,
fără viitor și el dă vina pe mine, că el e cer puternic iar eu îi rîd în față
pentru că el are toate puterile, eu n-am decît puțină iubire, man
ce pot să zic, el are totul din mine, inclusiv durerea de a-mi lua viața
și cînd apare cineva el se bucură și eu plîng și mă ia la șuturi cît de slab sunt
și cînd mă îmbolnăvesc el îmi dă votcă și curve deși eu vreau doar un ceai
adus de o femeie îndrăgostită de el, dar care vrea să rămînă cu mine,
dar el toarnă, man, pune și pune pînă se pișă pe mine și ia totul
iar cînd în final ajung cu o femeie spune că gata,
e prea tîrziu, am greșit suficient, man.
această mică pornografie numită incinerare
dacă nu ai un crematoriu aproape trebuie
să-ți imaginezi unul. să privești norii deasupra &
să-ți spui uite ce forme poate lua
sufletul. uite norul acela în formă
de cîine. oare cine o fi fost cel incinerat
cum a fost el ca om? & norul care pare
broască bătrînă. altul roz străveziu ca o păpușă
arsă de soare în groapa glina. un altul gen spuma
berii în halbă în mijlocul verii. oare
cum va arăta norișorul tău? va fi alb roz roșu sau negru
verde sau albastru & ce va spune el privitorului
care fumează & face rotocoale înspre tine
de parcă ar vrea să-ți potrivească o ramă de fum.
dacă nu ai un crematoriu la îndemînă
imaginează-ți unul. privește. privește-te
în rolul principal în această mică pornografie
numită incinerare.
dragă robinson
oare ce ai face dacă ai rămîne singur
fără pornhub singur pe planeta pustie
oare ai mai scrie poezie ai sculpta ai picta
ai compune muzică ți-ai face filmul propriei salvări sau
al propriei morți spune-mi
ce-ai face rămas doar cu tine
ai scrie
și dacă ai scrie dragă robinson
despre ce ai scrie cu sfîrșitul lumii la tîmplă
ai scrie oare ceva care să înceapă cu
dragă sfîrșitule
dragă neantule
află și tu că înainte de tine au fost multe lucruri mari
și multe lucruri mici
i-ai spune despre ce mai întîi
despre fîntîna din mijlocul satului din care bea toată lumea apă
iar după ce au aruncat o pisică moartă în ea
n-a mai băut nimeni sau i-ai scrie
despre părinți
sau despre foametea de după război
cînd părinții își închideau copiii în casă de teamă
să nu fie ademeniți și mîncați
de alți părinți
sau pur și simplu ai ignora toate lucrurile
și cele mari și cele mici și mărunte și i-ai scrie despre
singurul lucru adevărat din viață
că ai iubit o dată
mult mult de tot dar fără să-i spui numele
de teamă că în muntele de nimic ce urmează să vină
numele ei să nu pară stingher
sau ai scrie doar poeme fără sens ca mai toate poemele
poeme ca niște aruncări de zaruri cînd miza
sunt pietricele
dragă sfîrșitule
ție despre ce ți-ar plăcea să-ți scrie
ultimul om de pe lume
singurul om care nu ar mai avea pentru ce
să mai trăiască
dar el scrie scrie scrie ca și cum tu
sfîrșitul tuturor lucrurilor
ai fi doar un copil
care strică jucăriile
primul pas pe pornhub
e ca primul pas pe lună
pe fața nevăzută a lunii
pe fața nevăzută a dragostei
acolo unde vezi în detaliu
chipurile pline de plăcere
fără să le vezi inimile
& inima mea a urcat în aerul acesta rarefiat
& inima ta a urcat pînă acolo
& s-a simțit sufocată
așa îmi amintesc că mi-ai spus
cum e să ai o fericire supremă
& să nu-ți amintești despre ea
oare asta să fie fericirea
să poți să uiți
fericirea
dumnezeule nu poți uita
numărul meu de la pantof
orice constantă universală
iepure
dacă inima mea ar fi pe lanț
ca o drujbă
mi-aș tăia brațele să te pot îmbrățișa
între coaste & dacă ar avea lanț
ca o bicicletă
aș pedala spre stele
aș pedala & aș uita
dealul peisajul dragostea
aș pedala să mișc miezul pămîntului
& miezul soarelui împreună
cu miezul inimii tale
dar nu aș uita că dragostea nu se consumă
ca o gumă de șters scrisori de dragoste
& în fiecare dimineață te trezești
de parcă n-ai iubit niciodată de fiecare dată
același obraz mi-l întorci
& iubesc de parcă dragostea ar avea un singur obraz
asemenea lunii un obraz care se vede
asemenea fetelor de pe pornhub
pe care le mîngîi în fiecare seară cu degetele viselor mele
& mă gîndesc la tine
facem dragoste de parcă
fața nevăzută a lumii ar fi în momentul ăsta
vizibilă & în ochiul meu stîng ar fi o fată micuță
prin care îmi poți vedea tristețea
zîmbind ca un bec pe un stîlp
într-o baltă cu petrol
în fiecare zi
în ultimul sărut cenușile noastre
se vor scurge una în alta
cînd timpul răstoarnă clepsidra
m-aș răsturna și eu peste viață
ca un strigăt într-o groapă adîncă
& iubirea mea ar cădea mult mult
precis & exact
cît o viață de om
***
& dacă aș avea o artă pentru a muri
atunci aceasta ar fi arta
de a muri
s-ar uita pe rînd toate cuvintele
pînă cînd n-ar mai rămîne nimic de spus
o strîngere de mînă între două cadavre
care s-au iubit
o strîngere de inimă
cînd inima ta e un pantofior de păpușă
chinezească inima ei
o portocală
fericiți cei săraci cu iubirea
ca orbii ce mîngîie cu degetele
monitoarele pe pornhub
& dragostea mea se scurge dureros
împreună cu paralizia mușchilor feței
ca o tăietură fatală
nu mai pot opri sîngerarea
#
ce avem noi în comun e singurătatea
și
după ea
vin spaimele
și toate celelalte orori.
pînă și iubirea vine laolaltă cu frica.
dacă ai poze într-un album vezi că tot ce-a fost frumos
e la trecut. dacă îți faci un selfie acum se citesc pe fața ta ratele
datoriile, grijile, speranța că vei putea face față deși nu știi dacă.
pînă și cînd te piși te gîndești cum vei putea rezolva problemele.
și după ce faci dragoste cu iubita vine momentul de îngrijorare.
mecanismul e făcut să te sperie.
libertatea e făcută să te îngrozești de ea.
o satisfacție cu o necunoscută care se termină minunat pentru tine
aduce după sine griji mai mari, poate află cine nu trebuie.
poți muri de la o periuță de dinți.
##
îmi aprind o țigară și beau un vin fiert și în el fierbe și sîngele meu.
îmi picură din nas ca și cum aș vrea să te elimin din mine.
pe cerul nopții a rămas urma unui avion și în ea parcă văd un zîmbet
ultimul înainte de plecare. e bucurie și teamă amestecată.
eram odată cu băieții în cămin și ei se drogau cu heroină pe folie
eu spuneam că ajung tot acolo cu vodka.
n-am ajuns tot acolo, pentru că ei nu mai sunt. dar lor le-a trecut
frica, mie nu.
$
o pasăre poate fi o bucurie imensă pentru mine
dar mai ales pentru motan.
azi noapte am visat un film în care un bărbat era tatăl tuturor,
și al meu, și al tău, si al copiilor lui și în același timp toți eram pe rînd nevestele, amanții,
sclavii și mîncarea lui. unii l-ar numi timp, alții l-ar numi moarte, alții altcumva.
dar în timp ce-mi aprind țigara și beau încă din vinul fierbinte știu
că nu-mi poate face nimic,
@
nu-mi dau seama dacă frumusețea culorilor e mai mare primăvara sau toamna.
nu-mi dau seama dacă înțelepciunea e mai bună în naivitatea ei sau cînd începe să decrepească.
cînd te-am sărutat ultima oară am încercat să păstrez bula aia de aer în mine pînă era să mă sufoc.
și m-aș fi sufocat dacă n-ai fi țipat dintr-o dată la mine,
uite se adună norii, vine ploaia, hai să ne grăbim și
atunci i-am dat drumul și cerul s-a făcut din nou frumos.
&
avem toți aceleași probleme, de la singurătate la foame
de la sărăcie la faliment.
de la iubire la dezamăgire.
de la cîine sau pisică.
cînd vîntul își trece mîna nevăzută prin părul tău poate fi mereu
închipuirea celui mai drag.
mă uit la pornhub
ca la un canal de știri care transmite ultimele noutăți
financiare criza locurilor de muncă lipsa de educație
ultimele cazuri sociale cu adolescente fugite
în ce fel sîngele din europa se amestecă
prognoza meteo care spune ca de obicei
casă & singurătate
pornohub cel mai puternic indicator
măsoară perfect bunăstarea & dragostea &
degradarea
porn hub înseamnă război
eu împotriva futacului din ecran
eu împotriva bărbatului
eu împotriva mea
eu împotriva societății a lipsurilor
ei
& toată singurătatea adunată
contra singurătății mele
eu sunt monada
a cărei vibrație este resimțită de restul
monadelor
principala frică a mea
că aș putea să mă pierd
ca în visul pe care l-am avut cînd
se făcea că am întîlnit o actriță porno
& în loc să fie porno a fost tragedie
regizată de tarantino
toate sunt pe pornhub
& tipul care ejaculează pe cameră
devine eroul tău
te face să te gîndești la tine
cînd îți dai drumul
pe lentila cui ne filmează viața
pornhub, pornhub
cînd actrițele porno se duc la culcare te rog
să le filmezi visele
ele visează la fel ca mine
o groapă imensă de gunoi
în care răsare nouă specie de floare
cu spini pînă-n inimă
pornhub e mai cinstit
decît facebook
nu încearcă să te păcălească
să spună că oamenii sunt mai frumoși
mai deștepți mai talentați mai apreciați
pe pornhub oamenii o fac de-a binelea
nu-i așa facebook nu-i așa?
pe pornhub adevărul e un futai cinstit
cu pula în pizdă în timp ce la tine un post
aduce like-uri cu zeci de orgasme
pe fb faci sex cu tot ce ai cu fața curul cu tava cu varză
cu prăjitura vecinei vacanța oribilă ascunsă în spate
la selfie cu el & turnul pisa
totul e stabil pe facebook chiar & erecția
tot ca turnul din pisa
noua ta rochie un share poptămaș sau pisica & 100 de like-uri
îți aduc iubirea imensă de care ai nevoie & iubirea aia imensă
îți face vaginul mai gol decît mulțimea
vidă & singurătatea
mai oribilă decît un gangbang cinstit pe pornhub / facebook
atît de fake atît de prefăcut
ca o nuntă întreagă îmbătată cu apă / spune tu că nu-i așa
dacă te-ar fi răstignit azi
ai fi bătut recordul de like-uri & share-uri & lumea ar fi dat
attend la event / eu cred în pornhub
-definește mai bine singurătate & dragostea
-izolează mai bine de gloată
omul îndrăgostit omul care iubește cu adevărat
omul care dă like iubitei sale
cu toată mîna & nu cu un deget
pornhub pornhub
din tine vine dragostea
o curvă plină de remușcări & suferință
uneori nu tarifează pentru sufletul său & al morților
alteori își înfige un crucifix imens dureros pt bani
cum spunea odată o fată
nu mă doare că sunt curvă
mă doare că sunt proastă
porn hub
porn hub, porn hub
alina singurătății mele întruchipare
adina viselor mele cele mai tainice
tu, porn hub
un cărtarescu făcînd sex trist cu hîrtia, umilul
porumbel îți fură bucățica de covrig, iar
în momentele tale de poezie
îți descărnează mîna pînă osul
se arată viril de parcă ar fi o miniatură de bukowski
într-o antologie de lirică românească
o, porn hub
ce faci tu din mine
lagăr de concentrare
dichtung macht frei la intrare
iar tu doar un bărbat sentimental și mai mult
decît însigurat cu probleme la colon, la salariu și undeva
inima-i fierbe cum capul de pisică într-o oală în vremea
tinereții ca să atîrne la gît în locul cheii, să numești asta
maturizare
porn hub, porn hub, tu nu știi oare
că sunt singur, neiubit
și că mă doare?
dragostea vine pe porn hub
& șervețelul umed
îmi șterge memoria.
e alb.
nu se
murdărește.
memoria mea nu se
murdărește.
ce îmi amintesc
e lumină albă peste zăpadă albă
mîna ta albă în mîna mea albă
și somnul alb.
pudra de DMT a lumii pe gingiile
vinete ale unui singuratic.
viață într-o bulă de săpun.
nu e nevoie de mai mult.
tristețea porn hub
patru feluri de tristețe m-au vizitat azi
totul nimic iubirea și cuvintele
acestea care îmi dau cîteva clipe să te conving
că ai și tu o gaură în treningul karmei
promisiunea unei injecții
se strecoară în vîrful picioarelor
se asigură ca o mamă
că ești încă viu
viață
apă curgătoare din pereți
de-a v-ați ascunselea
cu moartea
dumnezeu înseamnă schimbare
buddha neclintire pornhub tristețe
în rest războiul dintre ele & mai am cîteva secunde
să-ți spun că după ce se va termina rău
o să ne fie mai bine
patru feluri de eternitate vom avea la picioare
arta de a trăi arta de a înșela moartea
arta de a iubi arta
de a înșela singurătatea nu-ți fie teamă
nu mai e nimic de spus iubito
3. tramatica
am crezut că ne aparținem
kathy l-a privit drept în ochi
pe omul care o îngrijea.
și-a ţinut repiraţia apoi s-a scufundat
în rezervor & nu s-a mai întors.
nu mai suporta să fie închisă
în bazin.
kathy era o femelă delfin.
s-a sinucis din cauza depresiei.
un căţel de rasa newfoundland frumos
cu o apariţie nobilă & îngrijită
s-a aruncat în apă.
a încercat să-și scufunde capul &
să se înece.
a fost salvat & ţinut în lesă cîteva zile.
imediat după ce a fost eliberat
s-a aruncat din nou în apă
cu aceeaşi intenţie.
cazul s-a repetat de cinci ori
pînă a reuşit să se sinucidă
forţându-se să ţină capul sub apă
pînă la capăt.
1.500 de oi s-au aruncat în gol
de pe o stîncă.
gestul colectiv s-a soldat
cu moartea a 450 de oi zdrobite de stînci.
căderea celorlalte
a fost amortizată de grămada formată
din animalele moarte.
un urs ținut în captivitate
pentru a i se extrage lichidul biliar
a refuzat să mănînce 10 zile.
corpul său a cedat & ursul
a murit.
39 de balene pilot au murit
pe o plajă din noua zeelandă.
martorii spun că au eșuat pe țărm
în mod voluntar.
cercetătorii nu știu exact
ce anume determină
sinuciderea balenelor.
afidele sau păduchii de frunză
amenințate de o buburuză
își pot provoca explozia
propriului corp astfel
protejează familia semenii & adesea
omoară atacatorul.
în fiecare an
aproximativ 7 milioane de oameni
îşi cauzează singuri moartea.
asta înseamnă o sinucidere la fiecare
30 de secunde.
în plus avem o medie lunară de 980
de atacuri teroriste în lume
cu un total de peste 28.000 de morți.
un cercetător spune că
definiţia sinuciderii ar trebui reevaluată.
uneori mintea & corpul pot fi profund
afectate de stres
ceea ce duce la autodistrugere.
în asemenea cazuri sinuciderea
nici nu poate fi considerată
o decizie proprie.
ai crezut la fel ca alții că îți aparține.
te întorci în casa goală & te joci
în cutia cu necazuri pînă cînd
ea pășește pe marginea prăpastiei
din mintea ta. ai vrea s-o împingi &
nu poți face asta. ea
nu se va prăbuși. tu
nu vei fi consolat.
am crezut cu toții că ne aparținem.
că putem face orice cu mintea noastră.
iubire & consolare.
în cimitirul de pe deal nu locuiesc
oameni nici animale sălbatice.
doar insectele & viermii sunt stăpîni
acolo.
SDRC
e durerea intensă provocată de infarctul miocardic
uite cum aflu că tot ce simt acum nu e dragoste
e infarct e fractură e algia vasculară a feței și SDRC
uite cum aflu că nu iubesc și că iubirea nu e lumină
sau transparență ci o formă dură de opacitate și minciună
pentru că nu mai vezi cînd te minte celălalt nu mai vezi
nici cînd singur te minți
cînd soarele zgîrie ca o pisică perdeaua dimineața
ea stă undeva în minciuna ei tu într-a ta
așezați confortabil în căldura micilor senzații trecătoare
doar că în tine durerea roade asemenea șobolanului
din tortura cu găleata pe abdomen
ai vrea să te topești împreună cu toată zăpada
ai vrea să simți cum vîntul te ia după umăr și te ridică puțin
însă apăsarea nepăsării te înfundă ca pe-o cîrpă în eșapament
tu ești iubirea tu ești durerea și nimic din afara ta
nu poate face față exploziei
durerea vine mai degrabă ca o alinare
un cîine care te mușcă îți spune că nu ești singur
iar dragostea a fost o mare mare minciună
dacă soarele care se joacă în perdea dimineața
nu-ți zgîrie inima
memento
recunoaște că ai dat pîine cu carbid la cîini
și remușcarea te-a făcut poate un copil mai bun.
recunoaște că i-ai fi dat cantaridă măcar
coarne de rădașcă fetei căreia deja îi crescuseră sînii.
ai lovit copiii mai mici ai văzut filme porno pe ascuns
ai furat struguri și cireșe ai mîncat omizi dar n-ai ajuns fluture
dar acum ești mai bun cel mai bun poate și nimic
din ce-a fost odată nu te mai atinge nu doare.
ai nostalgiile închise într-un sertar îl deschizi
la băutură ca să te lauzi să rîzi cu amicii dar nu plîngi.
nu plîngi niciodată pentru că acum la o vîrstă
trecutul tău e cum vrei să fie și nu cum a fost.
doar prezentul nu e după așteptări nici în vise
nu se oprește tristețea și singurătatea ta.
nu se mai apropie nimeni de tine nici un cîine
nici o femeie nici măcar o rădașcă.
e un gol de parcă ai fi căzut în soare pînă în centru
iar acolo e frig insuportabil de frig și lacrimile tale
nu curg îți îngheață pe obraz sub ochiul livid de cristal
fumezi o țigară neaprinsă bei votcă neîncepută încă
ai arătat că ești bărbat și ai sucit gîtul păsării.
acum știi că e ceva mai presus și mai puternic
aștepți carbitul aștepți să ți se frîngă subit gîtul. iar
așteptarea asta se simte ca un șobolan viu cusut în stomac.
icoana
fericiți, cei mai fericiți trebuie să fie cei care se culcă cu icoanele lor!
așa, blasfemiator, în ciuda celor care se culcă lîngă dumnezeu
sau lîngă fecioară, ce fericiți trebuie să fie cei care iubesc și se culcă
noapte de noapte cu icoana lor, cum și eu am dormit cîndva
cu icoana mea.
ce sentiment de liniște și înălțare cînd pui capul pe pernă și icoana
respiră ușor lîngă tine, cînd lemnul ei dulce și cald arată ca pielea,
cînd chipul ei înrobit în vise te provoacă la rugăciune și stat în genunchi
lîngă marginea patului, ca în biserica în care există o singură icoană,
făcătoare de minuni.
nu-mi pasă ce spune lumea, și eu sunt tot dintre aceia care vor icoane
în patul lor. să mă culc noapte de noapte cu icoana mea pînă mintea
o icoană uriașă mi se face, pînă chipul ei se cioplește atît de bine în creier
în suflet, în carne, că trupul meu biserică mi se face. să vii tu, cititorule
să-ți faci trei cruci, să te rogi și să spui, ca mine, doamne!
kent tomato love
spunea o poetesă engleză că un cuvînt de exemplu verde
vorbește despre viață dar nu spune nimic despre dragoste.
eu sunt convins că nu e așa, de pildă o roșie,
o simplă pătlăgică poate spune atît de mult
despre iubire încît la un moment dat
se poate confunda cu ea.
îmi aduc aminte de asta cînd mă gîndesc la tine.
la faptul că poate ți-ai fi dorit atunci să plouă,
nu să fie soare, soarele care trădează perfect
emoția, nu o poate ascunde. sunt sigur că dragostea nu e
acel elefant care ți se pune pe piept după ce a plecat.
dragostea e o roșie de kent, o simplă pătlăgică crescută
în ținutul în care ea s-a născut.
văd momentul în care acel gentleman în vîrstă,
încă arătînd bine, dezorientat între legume, caută
un anumit sortiment de roșii. te văd și pe tine,
binevoitoare, oferindu-i sprijinul, arătîndu-i ce caută.
îi văd ochii triști, umezi, încărcați cu durere și dragoste.
îi văd lumina pe care merge ca un echilibrist desăvîrșit
cînd spune că s-au iubit atît de mult încît lumea părea
doar un ghem de aruncat la pisică.
și acum nu mă mai cunoaște, nu mă mai recunoaște,
spune el, are alzheimer și e internată într-o clinică.
merg zilnic să o văd și un lanț de drujbă îmi străbate
pieptul cînd văd că nu-mi mai știe numele
nu-mi mai știe chipul, atingerile. dar îi duc
cîteva roșii de kent, locul unde s-a născut și a copilărit
și o bucurie fără seamăn îi apare pe față.
din lumina asta trăiesc. acum să îmi spuneți voi
dacă o roșie nu poate vorbi cu adevărat despre dragoste.
hansel și gretel
în dragoste vom fi hansel şi gretel. tu vei merge înainte şi vei arunca în aer
case de turtă dulce otrăvită. eu voi mînca resturile, mă voi intoxica,
mă voi tîrî în urma ta, voi suferi în urma ta,
te voi iubi.
aşa cum se cuvine, cu o bufniţă pe umăr care va ţipa scurt. şi tu vei ţipa
scurt, şi dragostea va ţipa scurt, ca o roată de metal blocată pe şină.
ca soarele blocat într-un cearcăn,
ca mîna mea sub tricoul tău de somn.
cînd eşti îndrăgostit, otrăvurile nu mai fac rău. cînd eşti îndrăgostit lumea alunecă
la vale, cu tot cu sat, cu tot cu pămîntul de sub, cu tot cu viaţa de deasupra, cu tot
cu moartea de dedesubt. un cimitir spălat de ploi, iubit de furtuni,
un cimitir nud, deochiat, impudic. morţii îşi arată ciolanele albe
cu neruşinarea unor curtezane de lux.
morţii lui cheamă la iubire.
te voi iubi.
cu degetele retezate la circular, mă spăl cu sînge proaspăt
pe faţă, sînge proaspăt, viaţă. tu vei fi regina mea
cu gîtul alb şi lung dezvelit
pe eşafod.
te voi iubi, draga mea.
nopţile vor fi un teatru erotic cuprins de incendiu. o să presari lacrimi
peste inimile în flăcări, o să presari boabe de sînge peste ochii închişi
de vise. o să presari firimituri de pîine bolnavă în urma ta
iar eu mă voi întoxica, mă voi îmbolnăvi, voi halucina
nu-ţi fie teamă,
te voi iubi.
dacă dragostea nu este visul îndrăgostitului,
atunci dragostea trebuie să fie
starea lui de veghe.
lume
multă lume nu înțelege ce spun
nici poezia mea. pentru că nu trece prin aceleași stări
ca mine. și e drept, în viața mea sunt doar eu. singur cum ești în coșciug.
sunt singur în poezia mea, cu viața
mea ca oricare alt poet.
aud și eu cum crește iarba, dar pe altă muzică, mulțumesc geo.
sunt iubit
de trei pisici.
fiecare cuvînt pe care îl scriu, fiecare vorbă, literă
e o bătaie de inimă. așa mor eu.
nu e nici o părere de rău.
mor și pentru tine, pe gratis.
se spune gratuit, dar în fine.
dă-mi un pahar, știu, lasă
îl umplu eu
cu vorbe, cu spațiu, cu timp,
cu nemurire.
așa mor eu.
nu mai am ochi, dar am o dîră pe suflet.
să sperăm că e a ta.
nu sunt poet pentru că sunt muritor.
dar tu, care mă citești după moartea mea, tu
supraviețuitorule,
ai poezia în tine.
fum
știi, au fost femei care au încercat să mă transforme
în fum și au fost femei care au vrut să mă prefacă în apă.
tu însă ai puterea de face din mine electricitate căldură
și foame. o așteptare de-o noapte ca în copilărie după
ce-ai îngropat o pisică moartă și căutai dimineața să
vezi dacă a înviat. viața mea se petrece în camera mică
unde mor și renasc fără să-mi supraviețuiesc, fără să mă
trezesc în viețile în care am fost fum sau apă, fără să-mi amintesc, asemenea cuțitului, cînd a fost minereu.
gloanțele nu cunosc victoria. praful de pușcă nu știe cine
a fost învins, nici întunericul nu știe ce i se întîmplă cînd
se face lumină. dar au fost femei și au încercat să mă
prefacă în fum. acum ești tu, aduci culoarea peste tot,
asemenea răsăritului cînd atinge o grădină cu flori și
pietre. tu ești prima culoare a rocii la răsărit.
sunt femei care m-ar transforma în cenușă. tu mă aprinzi
cu lupa în soare. eu știu că pentru singurătatea mea
care moare acum o altă singurătate începe.
tu știi că e cîte unul care bea ca să uite, pahar după pahar
se preface în fum. eu sunt în tine, tu ești în mine, dragoste
tu ești pentru mine lumea fără gravitație, culoarea, gustul
fructelor cînd se coc. chiar și atunci cînd mestec dimineața
pietre pîrguite în soare.
viaţa suge
dar ştim asta cu toţii, nu-i aşa?
viața suge viața din noi si azi
nu am bani nici măcar pentru o jumică
iar ţigări doar dintre cele ieftine. zăpada se topeşte cerul
se sparge în figuri în bălţile ce inundă oraşul. un cîine
zace în lumina soarelui şi-n blana lui razele îmi sfidează privirea
cu nuanţele mortale ale părului tău.
ce poţi face cu durerea ta altceva decît să te aşezi pe pat şi să aştepţi
să îţi amorţească mai întîi o mînă apoi un picior
apoi cealaltă mînă celălalt picior şi apoi să te rogi să nu-ţi mai simţi
spatele pieptul. să-ţi amorţească toate gîndurie
şi toate simţurile. să rămîi suspendat în cîrlige înfipte sub piele
de parcă te-ai oferi voluntar la un spectacol sado-maso
singur în faţa durerii tale s-o sfidezi. fără alcool fără iarbă
fără glonţ pe ţeavă fără funie fără salturi în gol.
să priveşti cîinele tolănit în lumina orbitoare şi să-ţi vină
să-i lingi blana plină de efecte de lumină
pentru că are nuanţa aia mortală.
cînd te dai jos din cîrlige să îmbraci durerea
ca pe tricoul rămas de la ea cel de stă pe tine
gata să plesnească.
viaţa suge
dar ştim asta cu toţii.
tu spui că-ţi place să i-o sugi dimineaţa cînd lumina trandafirie
a dimineţii se întinde pe pielea lui albă de elf.
în mine sîngele se infiltrează ca sîngele de găină
cu capul tăiat în zăpada afînată.
cînd mă trezesc focul demult nu mai arde în sobă
respiraţia mi se preface în abur. în perdeaua asta ivită
din icnetele mute ale respiraţiei se distinge chipul tău tînăr
fericit şi îndrăgostit. zîmbetul neruşinării sapă în zîmbetul meu
sapă sub zîmbetul meu îl îngroapă. gura mea are forma
gurii evadatului care se întoarce singur în carceră
pentru că afară lumea s-a schimbat
n-o mai recunoaşte nimic
nu mai e de făcut.
viaţa suge
şi eu
simt că aş muri dacă aş atinge fie şi din greşeală,
blana mortală a cîinelui.
cabernet sauvignon
am desfăcut o altă sticlă de vin &
doi nasturi cît să mă pot arunca în adîncitura sînilor
aşteptam să termini de povestit ca să te îmbrăţişez
aveam nerăbdarea aia
care te face să te bîţîi de pe un picior pe altul în staţie
cînd nu mai vine autobuzul & eşti în întîrziere
în sfîrşit sînul tău drept îmi alunecă în podul palmei
îmi dă senzaţia unei căni de ceai fierbinte
lipită de obraz & în fereastră iarna face pornhub
sunt lucruri pe care le simt dar nu le pot spune
ca atunci cînd realizezi că eşti nebun & n-ai
puterea s-o recunoşti
toată atenţia pe care-o primeşti este în sine o răzbunare
te amăgeşti iar realitatea te izbeşte în plex
cu forţa unui ciocan pneumatic ce sparge asfaltul
în cadă priveşti florile moarte din stomacul ei
o iarnă timpurie ce muşcă din dragoste
e frica aia trece prin tine ca o aţă prin urechile acului
te coase în afara ta ca şi cum ai îmbrăca un costum roz
la o înmormîntare toate minunile triste prin care trecem
gesturile dispărute în lăuntrul unor arhitecturi goale
toate aceste lucruri pe care ai fi vrut să le spui
în gîtul tău uscat s-au prăbuşit ca gustul amar al ţigării
fără să ştii dacă e după dragoste sau înainte
de eşafod
we know there's a boogie man in both our heads
te privesc ore în șir ca pe o flacără
pînă mă transform într-o flacără
fac dragoste cu tine ard cu tine
pînă se topesc organele
interne & curg
dintr-un trup în altul ca nisipul
în clepsidră
inima mea se uită în inima ta ore în șir
se ridică se prăbușește ca ficatul
în alcool
fac dragoste cu tine pînă mă transform
în dragoste & stelele rămîn pe cer
să ne privească
& ziua
fac dragoste cu tine ca un sinucigaș
cu otrava lui.
pansamente
femeie, ți-a trimis pansamente pline de sînge
în loc de scrisori.
femeie, cu cine te-ai măritat,
cu trecutul lui plin de vînătăi sau cu viitorul
în care fericirea îl găsește întotdeauna
mult prea beat
ca s-o recunoască,
cu vorbele lui în care te oglindești ca împărăteasa cea rea
sau cu visele în care oglindește sfîrșitul lumii,
cu frumusețea lui indestructibilă precum visul narcomanului
sau cu demența în care se pierde adeseori
marinar rătăcit în bordelurile din port
femeie, înainte ca speranțele tale să-și taie degetul mare
ca să încapă în pantofii lui
nu uita că frumusețea poate fi tandră & plină
de dragoste, chiar
& în momentele dinaintea zorilor cînd florile se murdăresc
de culoarea nopții & lăcrimează în liniște
femeie, el ți-a trimis scrisorile de dragoste de la pieptul
camarazilor morți lîngă care a tremurat de frică iar
în oglinda în care le-a cules aburul ultimei suflări
îl va culege & pe al tău,
în el va scrie cu degetul mijlociu te iubesc
apoi va șterge asta cu o singură suflare
ca toamna prin grădini
femeie, să nu te îndrăgostești de bărbatul acesta
el ți-a trimis pansamente pline cu sînge
& ți-a schimbat luna cu mere galbene
să nu care cumva să-l iubești pe bărbatul acesta
e nebun, e nebun complet, nebun ca vîrtejul de aer
care face frunzele moarte să zboare
pînă sub tălpile celor ce nu se mai întorc
e nebun ca un flutur de-o zi, complet nebun
asemeni trecutului tău cînd se adună în gură & nu
nu-l mai poți ține & cîtă vreme va fi el
nu vei mai încăpea în trupul tău
te vei muta în al lui
iar el e complet nebun
îți spală goliciunea de sînge & te umple de pansament
ca ploaia ce astupă gropile adînci & deschide lalele negre
la miezul nopții
femeie să nu care cumva să-l iubești pe bărbatul acesta
îți va albi tîmplele sub palmele lui aspre
îți va usca buzele ca fierul înroșit & lumină de stele
în vîlcelele ochilor îți va vărsa, lin ca mierea
de furnici zburătoare
pornhub în doi
facem dragoste. suntem în afara istoriilor, suntem în afara oricărui pericol. o gheară nevăzută ne caută și ne trage în afară - suntem acei îndrăgostiţi pe care dragostea senilă şi oarbă nu-i mai recunoaşte. facem dragoste, o reinventăm. dăm ocol bisericii de trei ori ca să ne convingem că a fost construită din interior spre afară. fără uşă. cînd plouă peste oraș există un traseu pentru noi printre picături şi ce vine cu dragostea muşcă mai tare decît un cîine turbat dar noi suntem safe, turbarea e un fel de nicolae manolescu ales pe viaţă, cu o istorie critică a literaturii într-o mînă şi un prezervativ în cealaltă.
facem dragoste. suntem în afara istoriilor, culegem aripi în drum spre casă ca niște hansel şi gretel uitați în visare. şi noi ştim că acasă găsim singurătatea de mărimea unui om mare despre care s-a spus că atunci cînd se scufundă în cadă dislocă o cantitate de apă similară întregului gol din univers. şi mai ştim că noi nu ne oprim niciodată în acelaşi moment cu liftul pentru că la noi urcarea sau coborîrea sunt interminabile. şi nu numai atît. e ca atunci cînd erai copil şi-ţi dădeau cu albastru în gît şi-ţi închipuiai că dintr-o singură suflare poţi face un cer mai mare care să învelească cerul să-l protejeze să nu tremure de frig.
facem dragoste. suntem în afara istoriilor și în afara dragostei și facem dragoste cu furie, cu teamă, cu nerv și lene, cu limbile, cu inimile, cu sfîrcurile și subsuorile, facem dragoste fără dragoste ca o conversație între muți. facem o dragoste care face dragostea să pară joc de copii, facem dragoste lîngă care munții care fac dragoste cu cerul, marea cu navigatorii, călătorii interstelari și cosmosul, toate acestea sunt furnici care imită dragostea într-o cutie de chibrituri.
facem dragoste. suntem în afara istoriilor și ne putem scrie viaţa cu un singur cuvînt. de aceea celelalte cuvinte sunt arhipelaguri nelocuite pe care vegetaţii luxuriante închipuie raiuri în aşteptare. te privesc numai în viitor, mă uit la tine de pe steaua polară şi ceea ce văd se va întîmpla peste 400 de ani. suntem ultimele ciocîrlii paradisiace şi mute care fac dragoste fără dragoste și fac arta popescu trecătoare ca vărsatul de vînt. facem dragoste și asta ne lasă semne adînci ce ating pereţii atriilor. obrajii copiilor.
facem dragoste. o ontologie neagră mumificată al cărei organ copulator rămîne în erecţie chiar şi după ce a fost băgat în formol. pe care scrie că tot ce nu e dragostea noastră este imoral şi pervers.
alegerea
dintre toate lucrurile care îi obsedează pe oameni
eu am ales nefericirea.
de ce, ar cîrcoti unul, altul. păi simplu, aș zice eu
pentru că nefericirea nu și-o dorește nimeni.
e ca femeia urîtă care pleacă mereu singură
de la orice chef, din orice club, din orice spital.
și d-aia se răzbună.
să fii nefericit poți fi chiar fericit să fii. ești la fel
ca oamenii fericiți, ți-ai atins scopul. și, întocmai ca ei
care sunt fericiți o clipă apoi apare necazul, așa și mie.
azi sunt fericit că sunt nefericit, mîine sunt nefericit că sunt fericit.
să ai o nefericire frumoasă, asta vă spun.
decît o fericire urîtă, e mai bine așa.
ce urîtă ești cînd ești goală, spun în unanimitate bețivii
cînd se uită la sticlă, indiferent că e mona sau curvoisier.
ce frumoasă e ziua care începe cu nefericirea de a fi singur
doar tu și gîndurile tale, doar tu cu poezia nefericirii
doar tu cu obrazul pe covor, mîngîindu-l ca pe o pisică moartă.
am auzit că banii n-aduc fericirea. eu, în sărăcia și nefericirea mea
sunt fericit. am o lumină stinsă, atît de stinsă că îmi pot băga
degetele în creier. măcar e bine că e ceva acolo, puțin cald
puțin rece, cum merge fericirea pe la toată lumea.
se face vară acum, poate dacă plouă și voi sta pe o bancă în parc
voi vedea pe cineva asemenea mie.
nu e nefericire mai mare să știi că e cineva acolo
asemenea ție.
cel mai important lucru este să învățăm cum să începem din nou
diferit.
să renunțăm la viață, să ne sinucidem
fiecare
gînd, fiecare pornire, fiecare
obișnuință.
să învățăm să o luăm de la capăt
diferit
fără să mai trecem prin viață
fără să căutăm scurtăturile
spre moarte.
să ne sinucidem, să renunțăm
la tot ce ne cară în spate & ne duce în același loc.
să ne rugăm în pornhub-ul liniștii & singurătății
să învățăm să începem din nou
diferit
în puține cuvinte
ca un fluture care se ridică din vierme
ca un diamant ce se naște din turbă
diferit.
fiecare greșeală a noastră e sfîntă
pentru că ne scoate din repetiție
ne pune în fața unui alt început
diferit.
un început în cît mai puține cuvinte
pînă cînd devenim conștienți
de puterea lor.
051.206
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 10.172
- Citire
- 51 min
- Versuri
- 1.273
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “dragostea vine pe pornhub.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14171738/dragostea-vine-pe-pornhubComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓E un cadou pe care il fac celor de aici, oferindu-vă un volum integral de poezie, un volum consistent si care arata că dezinhibitia nu afectează poezia. Nu sunt texte pornografice, sunt realitati văzute, trăite, e o bucata de viata. Dacă veti avea plăcerea sa-l citiți, veti afla mai multe. Nu va sfiiti! Volumul trebuia sa apară la o editură cu prestigiu, Paralela 45, însă conditiile oferite de acestia, tiraj mic și drepturi de autor de 5% m-au convins ca nu merită, nu merita sa-mi fi pierdut cativa ani din viata ca sa-mi hranesc orgoliul de a publica un volum din ale carui castiguri nu-mi pot plati nici chiria.
0
SVpuțin câte puțin
eu de pe un tel. mititel (am două laptopuri lângă mine, dar m-am obișnuit aiurea cu un iphone7 căruia i se descarcă bateria în 10 min.)
trimite și tu pe e-mail, așa îl voi lista și răsfoiesc la birou
eu de pe un tel. mititel (am două laptopuri lângă mine, dar m-am obișnuit aiurea cu un iphone7 căruia i se descarcă bateria în 10 min.)
trimite și tu pe e-mail, așa îl voi lista și răsfoiesc la birou
0
LAam cautat adresa ta de email, dar n-am gasit-o
dar daca tot esti la birou, cred ca poti da un copy/paste. pentru cineva obisnuit cu textele mele, cred ca nu-i ia mai mult de o ora, o ora si jumatate sa parcurga volumul.
dar daca tot esti la birou, cred ca poti da un copy/paste. pentru cineva obisnuit cu textele mele, cred ca nu-i ia mai mult de o ora, o ora si jumatate sa parcurga volumul.
0
LNDistincție acordată
Felicitări! Sînt convins că se va găsi în final, o editură rezonabilă pentru a putea citi și noi ăștia, bătrînii, pe hîrtie.
0
LADe ceva vreme am început să reconsider publicatul pe hîrtie, chiar dacă, și știu din proprie experiență, pt mulți e greu să citești pe telefon sau laptop, că te dor ochii. Dar pe de altă parte, am zece carți publicate pe hîrtie, plus un audiobook. Cei mai mulți bani mi-a adus audiobook-ul, pentru că am negociat de la început o sumă, plus că am primit 50 de exemplare pentru promovare sau cadouri, dar care s-au materializat tot în bani. În ce privește carțile, doar editura Herg Benet mi-a platit drepturile de autor în bani, toate celelalte edituri fie mi-au dat țeapă, cum a fost editura Tritonic, unde am debutat cu romanul Control, epuizat, fie m-au plătit în cărți cum au fost celelalte edituri care m-au publicat. e drept, le-am vîndut și mi-amrecuperat banii, dar a fost o munca în plus pentru mine. daca va exista o editură care să-mi ofere un contract cat de cît avantajos, adica un tiraj și drepturi de autor cat sa plătesc măcar 2 chirii, atunci aș accepta. dar să public aproape pe degeaba, să muncesc 3-4 ani și să nu mă aleg cu nimic, mai bine ofer gratuit, cum am făcut și acum.
0