Regăsire

Pentru a atinge perfecțiunea unui „ceas elvețian”, aș umbla puțin la aceste mici "remonturi": „nici dacă vântul a scuturat locul fără să băgăm de seamă” / „cred că amândoi ne închipuiam aceeași poveste” / „din cer cădeau, galbene și moi, o mulțime de stele”. E o parere bineinteles! Un text cu un fir narativ subtil. Pentru mine o calatorie simbolica iar contrastul final emotioneaza. Las semn. Sensibilitate.

Nu numai pentru drăguța (re)întâlnire cu un copil care poate fi și copilul simbol, și copilul interior, dar și pentru felul firesc în care alternează visul cu realitatea și pentru tonul glumeț de la final. Aș mai lucra un pic la formă (opțional) și un pic (neapărat) la punctuație. De exemplu, virgulă după „cadourile” pentru a nu despărți „măicuța” de predicat.

Amanda, referitor la punctuație, îți spun că inițial am folosit
toate virgulele și punctele unde le erau locurile (cred), asta și pentru că
am vrut să predomine epicul
apoi am făcut compromisul și am eliminat din punctuație, folosind fragmentarea,
înclinând către lirism
ce-a ieșit, asta e pe tarabă :)

acolo, este "... priveam pe furiș,..., o măicuță"
dacă firul de mijloc este pe plac, la ambalaj se mai poate lucra- valabil și pentru
Adrian, căruia i-am preluat sugestiile

mulțumesc, vouă!