Încolţire

remarc ciclicitatea existenţială, privită din prisma veşniciei: căutarea e dinspre şi către veşnicie. E evocat aici cuvântul biblic al lui Dumnezeu, cu o nuanţă interpretetivă. Caută şi vei găsi... Stilul poemului este didactic, filosofic, aforistic, colţuşul, pe lângă apropierea omului de natură, încercând să compenseze atmosfera pe linie afectivă. Ciclicitatea e abordată şi dpdv tehnic, prin repetarea, în ultima strofă, a versurilor cheie din prima strofă, asezonate de singurătate. Se creează un tot unitar, poemul e ca un uroborus, capul îşi înghite proria coadă. Un singur punct riscant, repetiţia la distanţă scurtă a cuvintelor suflet, suflă şi răsuflă, aleasă, evident, ca un joc de cuvinte, cu reverberaţie fonică, iar aici depinde de deschiderea fiecărui cititor spre acest procedeu.

atentă şi profundă interpretarea ta, pentru care îţi mulţumesc
voi observa cu atenţie ceea ce ai remarcat şi despre care atenţionezi
se întâmplă să fie un text care a cam sosit...prin surpindere

PS - acum, ca dialog la distanţă, adaug şi mai zic:
partea din spirală pe care o vedem ca pe un cerc închis, atingerea fiind, de fapt, uimirea căutărilor; în faţa lor suntem nişte colţuşi...

frământări (pe muzică de Bach...şi ieri şi azi)