Potolire

M-am conectat la poezia ta, fiindcă și mie îmi plac fântânile și mi-au însoțit copilăria... am citit poemul tău și i-am primit apa lui rece și limpede, curată, însă, degustând-o, am încercat să o analizez: în formula ei se găsesc câteva cuvinte de prea multe ori: sete, fântână, rugină, apă...
Uite, am lucrat și eu o variantă, care, la rândul ei, mai poate fi optimizată. Nu știu ce gândești despre acest lucru, dar m-a inspirat această potolire de sete...

am găsit o fântână
cu un lanţ ruginit
legat de o bârnă
atârnând o găleată
ce am lăsat-o să cadă
până la fund
trasând o linie lungă
din palmele murdare
până acolo unde era mai adâncă

doar din gura ei
apa-i atât de bună
eu... cu buze uscate de sete
privind răsturnat cerul
cum umple un gol
mă gândesc
oare ce stele aș alege?
să tulbur întunericul nopții
acum când e distanța mai scurtă?

Dar, și în varianta mea, predomină o: articol nehotărât și pronume. Agreez mai mult varianta oferită de tine, însă mai trebuie lucrată: repetițiile de care ti-am spus, timpurile verbale... O agreez pentru că mă atrage ca scenariu...

constă în limbajul concentrat, care ţie îţi lipseşte

foloseşti o grămadă de verbe pentru a descrie nişte acţiuni, nişte imagini

şi te mai pui şi pe tine, în aceste timpuri verbale, când era suficient doar la sfârşit

şi mai şi repeţi apa, setea, fântâna de mai multe ori

uite aici o tehnică, juxtapuneri care înlocuiesc verbele, eliminarea excesului de repetiţii şi tu doar la final:

buze uscate
o fântâna adâncă fără roată
un lanţ legat de o bârnă
o găleată, un lanţ ruginit
murdărind palmele
o sete potolită
stelele nopţii reflectate
în apă bună
teamă, oameni trecând
luându-mă cu ei

am încercat să folosesc epicul într-o structură lirică, ca să spun așa :)
s-ar putea explica prin acel "a fost odată..." adăugat ca și subtitlu

propunerea ta este frumoasă, o abordare lirică pe care nu o caut în această serie din categoria
"a fost odată..."

nu știu cât de mult va prinde la cititori, dar mi-am spus că nu ar trebui să las să treacă
neobservată această stare, de aceea voi încerca să completez... povestea :)

sunt convins că pot fi îmbunătățite exprimările și prezentarea lor, poate la rece... cândva

le-am "dat drumul" pe agonia să se așeze, cum tot nu-s prea mulți "colindători" prin zonă
chiar mai am un text pregătit, dar aștept să se elibereze pagina, nu vreau să monopolizez locul

am înțeles sugestia ta, mulțumesc

păi scriam în același timp:)
da, este așa cum spui, tocmai explicam Elenei
am folosit această formă intenționat,
habar n-am dacă este acceptată sau acceptabilă,
dacă place sau nu, o propun :)

mulțumesc pentru sugestie, dar și pentru explicații

iar alegerile, fireşte, îţi aparţin

Elena,
partea asta să nu o pierzi:

trasând o linie lungă
din palmele murdare
până acolo unde era mai adâncă

doar din gura ei
apa-i atât de bună
eu... cu buze uscate de sete
privind răsturnat cerul
cum umple un gol
mă gândesc
oare ce stele aș alege?
să tulbur întunericul nopții
acum când e distanța mai scurtă?

e foarte faină!

și cerul ăla răsturnat, ce frumos!

în același timp, am remarcat formula mai concentrată, romantică, empatică, profundă, masculină (în teritoriul limbajului) oferită de domnul Ionuț Caragea. Eu îți dăruiesc varianta mea. Multă inspirație mai departe...!