Sorin Teodoriu

Un text reusit, fara inceput si fara sfarsit, un perpetum. Elementul de baza, pardesiul, iti lasa sentimentul intoarcerii in timp. Sincer as fi preferat drumul Eliade (la tiganci) si l-as fi vazut pe baiat intors cu pardesiul intr-o casa noua, necunoscuta lui, din alt timp - din alta dimensiune. Tu ai ales drumul inspiratiei. Pardesiul te indeamna sa scrii, este intr-un fel o muza.

Un text frumos,
Felicitari.
st

Da, exista o anumita ora a linistii.

Ora copacilor, ora padurilor si a raurilor. Ora muntelui. Cunosc bine acest timp cand toate se opresc. Si cantecul pasarilor, si gizele, si soarele agatat stingher intr-un colt de cer, si norii.

Prinzi frumos momemntul, in felul tau. In ora aceea de amiaza creste doar floarea soarelui. E singura planta care face altceva, care nu se odihneste in acea ora. Dar nimeni n-o aude inaltandu-si mandra palaria.

Apoi urmează clipa de liniște, în care toate ființele nemișcate într-un cerc de foc apar în siesta pământului.

Pamantul, padurea, vantul, livada, raul se inchid intr-o siesta linistita si sublima.

Frumoasa poezie.
st

Uite un text care m-a uimit. Dinamic, ironic, plin de viata, as folosi termenul meu favorit: bestial!

Si cum spui, e mai bine acasa, la bloc, unde cioara e cioara, mahalagioaica e mahalagioaca, papagalul-papagal si bebeloii-bebeloi. Imi place proza ta. Dar tot nu sunt de acord cu mutatul la bloc. Mai bine la greieri. Stii, din toate vietuitoarele pamantului eu cu cocosii nu ma inteleg. Fac mult prea multa galagie.

Felicitari Sam.
st

Un text smuls din relitate. O intamplare absurda, dar ce nu e absurd in viata reala? Si iata cum uitarea unui chat deschis produce victime. Mi-ar place sa fac o teorema a absurdului in subsolul textului tau, dar deocamdata nu pot. Te citesc mereu si pana la urma o sa te trezesti cu o gramada de laude de la sache. Forma in care se prezinta textul e buna, cursiv si incisiv, luand din cotidian atat cat e nevoie pentru o proza/telegrama de calitate.
La recitire,
st

Elia, cu randurile tale simple m-ai incantat. Sunt onorat ca cineva ma citeste atat de mult. De-ai stii tu Elia ca in prima faza am incurcat raurile... Noroc de Bodoganel Imparat. Pai lui ii convine, el isi cunoaste imparatia, cum altfel? Eu sunt doar povestitorul.

Iti multumesc inca odata. Pentru ca vezi tu, atunci cand esti demoralizat si nu-ti arde de nimic iar apoi intalnesti un mesaj ca al tau, viata capata culoare, te revigorezi, iti trece tristetea si te apuci din nou de scris.
La recitire,
st

Da, am citit Pacat I pana la VI. Ca sa devina roman, si e \'pacat\' sa nu-l faci roman, trebuie sa intercalezi viata personajelor tale dinainte intamplarii pe care o descrii. Pur si simplu sa scrii: Mirela era singura la parinti, a cunoscut prima oara marea la ... ani, a terminat scoala printre primii/ultimii, parintii ei erau ..., colegii spun despre ea ca..., etc. Apoi gemenii Rares si Marius au facut..., au venit din... etc. Incarcand actuala nuvela cu viata si intamplari din viata personajelor tale il ridici la stadiul de roman. La intamplarile descrise de tine uneori aduni umplutura care oboseste cititorul, pierde un pic firul actiunii. Dar nu cred ca e ceva rau, doar mai calmeaza emotiile cititorului, ii da cate o pauza. Ceea ce e grozav (si aici apare indubitabil talentul tau de romancier) e franarea unei actiuni si aparitia in paralel a alteia, in prima faza fara nici o legatura cu prima. Sti sa aduci dragostea in prim plan, sti sa aduci ura pentru un anumit personaj, sti sa ridici suspansul pana la extrem, ceva halucinant, fantastic.

Maria, cu ea nu pot fi de acord, chiar daca a mers la preot sa-si ceara iertare fara sa-i para rau. Joaca ei cu Marius, renuntarea la el in favoarea ingerului negru, Ioan, il revolta pe cititor. Chiar daca Maria are circumstante atenuante, datorita puterii fantastice a lui Ioan. Lupta Mariei cu misticul Ioan ma face sa gandesc la nebunia genului feminin, la faptul ca ele cred ca pot rezolva prin iubirea lor totul, pot schimba destine, cumportamente innascute ale genului masculin. De aceea am zis ca ai studiat comportamentul femeilor. Indignarea apare atunci cand isi ia la revedere de la Marius pentru ca a intalnit unul mai frumos, mai deosebit, pe Ioan, pe care crede ca-l poate schimba pentru a se potrivi cu ea.

Suspansul e punctul tau forte. Foarte bine conturat, foarte bine ridicat la fileu. De o mie de ori felicitari pentru idee si pentru stilul tau.

Dragos, te rog sa mai verifici odata greselile de typo si sa faci adaugirile de rigoare pentru a transforma proza ta din nuvela in roman. Ai pornit pe un drum frumos, ai mers departe cu scrierea si ar fi trist sa nu-l faci roman. Chiar daca lucrul asta te-ar mai costa inca trei ani, merita.

Am printat si urmatoarele capitole - le voi citi si te voi comenta mai departe.

Ma bucur ca te-am cunoscut.

La recitire,
Sorin Teodoriu

Basme, basme, basme. Cu printese si cotoroante, cu fete harnice de imparat, cu bucatarese si gradinararese minunate, cu busuioc si flori de trandafiri. Minunatie de poveste.

Prințesa Castanie se întoarse cu o crenguță de măr roșu, iar Prințesa Păpădie cu una de măr alb și, cât ai clipi, de-a dreapta și de-a stânga fetelor apărură doi prinți ca în visele lor.

Si? Ce-au facut ele cu asa printi frumosi? Aveau antigripalul facut?

Mi-a placut si vorba Darei, astept continuarea, eventual doua boteze.

La recitire,
st

Am cunoscut un copil parasit de parintii plecati prea curand pe taramul celalalt datorita prabusirii unui mal peste casa lor. Asa a inceput sa traiasca cum credea el ca-i bine, pe langa sat, prin paduri, prin lanuri de grau si livezi. Intr-o zi s-a urcat pe-un deal si-a descoperit pietrele rotunde care se rostogoleau cu viteza in jos. Tot cercetand fenomenul a descoperit roata. Ea fusese de mult descoperita, dar copilul nu stia asta, nu avusese ocazia s-o observe in sat.

Tu vorbesti tot de roata aici, de cerc, de destin. Daca se termina aceasta melodie, o pot asculta din nou. Daca termin de scris acest text, il pot scrie din nou. Daca iubirea mea se termina, pot iubi din nou.

Concluzia la care ai ajuns inca de la inceput este o negare a realitatii orice are un inceput nu trebuie sa aibe un sfarsit. Aici te voi contrazice. Orice lucru are un inceput si sfarsit. Viata e limitata, fericirea e limitata, tristetea e limitata.

Consider ca omul, care a aparut initial pentru contemplare, a fost impins de curiozitate spre modernism. Iar epoca moderna i-a adus in principal belele, cei mai norocosi obtin mosteniri, masini de la taticul, apartamente in Primaverii. Si daca tot am fost impinsi in modernism nu mai avem de ales. Trebuie sa jucam pana la capat destinul impus si tragic.

Tu spui: Raman la viata mea in care voi face ce am facut si pana acum: voi calatori prin vise si voi incerca sa le fac realitate. Caci nimic nu are sfarsit. Ma voi invarti in continuare in cercul care l-am creat.

Eu spun: trebuie sa lupti, sa inaintezi mereu oricat de putin, sa nu ramai in urma nimanui. Iar cand obosesti, sa te retragi in cercul tau, in linistea descoperita, in primavara a carei vesnicie depinde exclusiv de tine.

Un text filozofic, interesant, original.
Felicitari.
st

O poezie calda, simpla si plina de frumusete tinereasca. Imi place sa ascult vorbele oameniilor, mai ales a copiilor. Ei spun lucrurilor pe nume si sunt uimiti de descoperiri.

In poezie autoarea prezinta acea cautare tipica varstei, cand tristetea isi face loc prin ganduri si sentimente. Unde esti, te caut de ani intregi. Unde esti? ma intreb de fiecare data cand ma uit la poza ta. Cautarea lui e trista si plina de incercari. atati ani pentru tine! cred ca nu mai are nici un rost...

Ingrijorarea si deznadejdea ia amploare in a doua strofa. Iar el, un inger bland cu privirea-foc sorbind sperante si-o dragoste neimpartasita.

Plecarea lui e previzibila si aduce un nor de tristete ce pare a nu se risipi. Necazurile sunt aici si n-au de gand sa plece.

Amintirile, doar ele raman si nici macar nu stii daca sunt de bun augur... Chiar de le simti aproape ca un ghem de dureri, de emotii mari. Autoarea face o paralela intre despartire si moarte, intre amintiri si dureri, intre tineretea risipita si dorinte. Zilele curg ca petalele unui trandafir dintr-o gradina moarta... dintr-un cimitir vechi si parasit. pe morminte reci cu piatra putrezita.

Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?

E frumoasa poezia ta, ca o neintamplare a tineretii tale.
st

O stea bine meritata. Schita ar putea deveni usor nuvela prin accentuarea suspansului dinaintea marturisirii, prin cateva istorisiri din viata decedatei (asa, ca o paralela) si chiar prin descrierea doamnei Makovski. Oricum schita este bine construita, un text ordonat pe care-l devorezi cu usurinta si care face cititorul curios. Mi-ai amintit de un roman, Taunul, care de-asemenea mi-a placut mult.
O proza buna, care poate fi atat fictiune cat si realitate.
Felicitari.
st

Buna dimineata, Bursucel. Daca ai fi copac cu fructe neaparat, ar trebui sa iti pastrezi o creanga intreaga, cu cinci crengute in capat, sa poti scrie. Sa ne incanti uneori cu texte minunat de simple si minunat de frumoase.
Buna dimineata, Bursucel. In dimineata asta aiurita, doar petalele de magnolii mai ploua peste noi si nici nu-ti trebuie umbrela. La ce bun, fara ploaie nu poate incolti iarba sau frunzele sau florile de nu-ma-uita. Apropo, in viata viitoare eu am stabilit sa devin cainele sefei mele. Sa aibe grija de mine... Tiii! Atunci n-ar fi tocmai bine ca tu sa fi tu pom. Rusinica, Sache.

Buna dimineata, Bursucel.
st

Un text lung si real. Nu stiu daca e comic sau tragic. Cred ca din amandoua putin. Pe mine m-a intristat intamplarea, dar mi-a tinut curiozitatea intrega pana la final. Cred totusi ca-i trist cand ea spune suntem căsătoriți de 5 ani. e un tip tăcut, rar când scoate două cuvinte, însă atunci toți tac. are un calm imperturbabil dar e atent la tot. nu știu cum reușește să nu-i scape nimic. cu toate astea, înăuntru e un sentimental si apoi il inseala cu prietenul fratelui. E trist ca in casnicie se strecoara plictisul, e trist cand cei doi parteneri cauta distractii sau sex pe internet sau printre prietenii prietenilor din sufragerie.

Lasand la o parte tragicul vietii in cuplu, consider ca este o idee interesanta si un dialog viu si incitant.
La recitire,
st

Lory si Danutza ati dat aici o lectie pe care si ceilalti colegi ai site-ului ar trebui s-o invete. Un text satiric (eu asa il vad) care a necajit Bursucelul, cu toate ca n-ar fi trebuit.

Inteleg poezia ta ca pe-o riposta impotriva celor ce n-au dumnezeu (si sunt multi, multi de tot din pacate) si care se inchina obiectelor din jur. Caci obiectele ii urca pe socluri inchipuite doar de ei. Cine n-a auzit macar o data: \'ma! are tipul o masina marfa!\'

Si parerea mea este aceeasi in legatura cu UNICEF-ul (marea rusine mondiala). Si stii ce este trist? Ca textele satirice ne trezesc tot pe noi. Ei nu se vor trezi in urmatorii cincizeci de ani (sunt ocupati cu procurare de obiecte noi, mondene).

Deoarece am luat poezia ca pe un strigat de revolta, un semnal de alarma pentru posesorii de copiii si nu numai, iti spun ca mi-a placut poezia ta.
st

Hai la basme cu gogosi! Care mai doreste, care mai pofteste?! Apropo, Bursucel, cum sa-mi permit eu sa-ti vand blana? N-am gasit alta rima la camuflajul imparatului. Sa fi pus veverita? Sau hamsterul? Nu, mai bine bursucelul.

Cum ziceam, am gogosi pentru fiecare. Cu dulceata si cu rom.... Apropo, Licurici, am ratat mielul. Din fericire sau nu, asa ma cheama: Sorin. Numele Vlad Catalin e ca blana imparatului, camuflaj la taraba cu gogosi. Iti multumesc pentru rabdarea de-a citi basmul cu profil de Baia Mare si pentru laude. Daca mi se urca la cap? Daca devin ingamfat, infurat si n-o sa va mai cunosc. Uite, parca-l vad pe Sache, cu ochelari fumurii, sacou turcoaz, pantaloni magenta, tenisi roz, sireturi albe. Si umbla el prin Cismigiu, pe la Casa Eliad, Casa Poporului si nici n-o sa va zaresc de la ... inaltimea lui. E catarat pe soclu...

Ia gogoasa neamule! Ooo, imparate. Bine ca m-ai trezit la realitate. Parca si vedeam Somesul curgand prin Baia Mare... Asa-mi trebuie daca ma iau dupa fiica-mea care invata geografia pentru capacitate... Bre, imparate! Mi-o placut concluzia ta: daca n-au divortat pana acum sigur traiesc si azi... fericiti. Hai mai bine sa bem un sprit. Apropo, ma bucur ca ai gustat gluma.

Gogosi si gogosele. Care mai pofteste? Florin, dragule, ai facut pe cineva gelos. Nici nu-si inchipuia c-o sa intri si pe texte de proza, mai ales pe ale mele si nici intr-un caz pe cele cu basme. Multumesc, Florin.

Hai la basme cu ravase si dulceata de cirese amare. Ba nu, ca-mi aduc aminte de ASIA in formula ei de acum doi ani... Miruna, iti spun printre soapte ca realitatea asta nu exista. Poate doar restaurantul Mara-Prod Jek din Baia Mare..., cel cu probleme la friptura. Iti multumesc pentru vizita si comentariu.

Draga Linea, tie nu-ti vand gogosi. Am incercat eu odata si n-a iesit... Dar o tuica de pruna tot beu la matale. Desigur cu niste pita si o tira de ceapa sparta in pumn. Dar sa revenim la gogosi...

Gogosele cu spanac si urzici. Fierte bine sa nu arda pe gat. Multumesc pentru vizita, Daniela.

Loly, draga mea lebada, multumesc de comentariu. Ma bucur ca ti-a placut.

Iar tie, domnul rege, vad eu ca esti gelos pe imparatul meu... Man, si mie imi place cum scrii.

Ia gogosasa infuriata! E fierbinte si pufoasa.

Va multumesc tuturor si la recitire..., desi un timp voi lua o pauza.
st

Un eseu minunat, Remy. Un text care aduce in actualitate trairile de zi cu zi, ale mele, ale tale, ale noastre. Da, ai dreptate, gelozie sade in noi si musca atunci cand nu te astepti, cand esti mai sigur pe tine, pe noi. Neincrederea apare oricand si oriunde, este incredibil ca vorbim de rau gelozia, o consideram o boala grava, iar alteori ne trezim noi insine bolnavi de gelozie, irationali, rautaciosi.

Imi place: Femeile se simt amenintate de alte femei care sunt mai atragatoare, sau chiar mai inteligente si se feresc de pierderea dragostei. Barbatii sunt concentrati ca nu cumva altii sa poata oferi mai multa securitate, incercand sa-si recastige increderea in ei insisi, aruncand pietrele situatiei create pe ‘sufletul de carne si matase’ al partenerei.
La recitire,
st

Draga domnule rege-bestie :)
Si eu te citesc. Iei intamplari direct din studioul cotidian de aceea ma inclin in fata matale. Deocamdata nu am ce sa critic, texte nostime, placute si ironice in acelasi timp. Subliniezi vag prostia din jurul nostru, prostie care a atins cote alarmante in epoca postdecembrista. Felicitari, dom\'le. Trebuie sa existe mai multi ca tine aici, pe site. Sa o tii tot asa.
Cu respesct,
st

Ce draguti sunteti amandoi. Voi ii spuneti umor, eu ii zic mijloc de aparare. Incerc sa prezint tot felul de momente cotidiene pe care le exagerez un pic pentru a iesi la lumina penibilul. Penibilul geloziei, a dragostei cu nabadai, a ipocriziei, a snobismului, ...
Multumesc Florin, multumesc Nicoleta.
st

Un text frumoas si vesel. Pacat ca in josul paginii apar si comentariile unora care isi extind frustrarile si problemele launtrice pe un site de poezie. Domnule Adrian exista cabinete specializate care va pot ajuta.
st

Exceptional. Asa de frumos si de lin curg cuvintele tale, Nicolae. Si dialogurile si intamplarile..., totul. Ca imagini mi-au placut mult: M-a privit o clipă pe sub ochi și s-a așezat turcește în inima mea. si Un abur ieșea din pământ…O furnicuță alerga după mâncare. I-am scăpat câteva firimituri în cale. O pasăre alearga după o muscă. Trăim toți cu ce ne dă pământul sau pădurea. Poate daca linistea ar avea glas asa ar glasui. Stii tu, Nicole, de cate ori mi-a trecut prin cap gandul eroului tau? Nu stii. Dar obligatiile lumesti ma tin mereu in prima linie, trebuie sa lupt, sa merg mai departe. Asa e scris... Probabil pana intr-o zi cand ma voi trezi si eu cu \'semnul\' pe frunte.
Un text ingrijit si frumos. Felicitari din toata inima.
st

Nu ma asteptam la o reactie atat de prompta si la asemenea ganduri bune pentru un text datorita caruia cineva mi-a sarit direct in varful capului: \'e o schita misogina!\' a zis ea. \'Hm! Nu mi se pare\', spun si eu. \'O sa-l intreb si pe Rudy care e neintrecut in critici.\' Curios, noi doi am fost de aceeasi parere: nu-i nimic misogin aici. Barbatii sunt niste ingeri. Elena Marcu, da e luat din realitate dar un pic exagerat. Este exact o disputa conjugala. Maria intotdeauna ma bucura prezenta ta, multumesc. Miruna Dima, pai barbatul toata viata invata ce-i o femeie - si invers. Catalina Vieru si tu ai picat in greseala Biancai: nu confunda autorul cu intamplarile eroilor mei. Cand e ceva personal voi posta sigur la categoria \'personale\'. Bogdan Groza - pai da, ai vazut ce face gelozia din om? Ai dreptate, noroc de domnul Grigore care a venit la momentul oportun sa linisteasca casnica subalternului. Elena Albu ultima ta fraza ma pune pe ganduri. Pai, cam ai dreptate pe undeva. Domnul Grigore a potolit valurile din viata lui Petrica. Desigur asa cum a stiut el... Fero, de ce vrei soro s-o cunosti pe Magdalena? Daca ar fi, prin absurd, sa-ti fac prezentarea cu cea care m-a inspirat iti spun sigur ca tipa n-o sa-ti placa. Cea reala e doar o profitoare. Multumesc Bianca pentru apreciere. Andu Moldovean bine ai venit pe pagina mea. Nu stiu daca e prima oara, dar sigur e primul comentariu: iti multumesc. Bancul nu-l stiam dar daca as incepe acum o dizertaie a uitucilor sigur ar zice lumea ca am devenit misogin. Mai ales... stiu eu cine. Bursucel, inepuizabila in contre. Ce-ai bre cu sfarsitul textului? Ce-ai tu bietul domn Grigore care a cazut in mrejele Magdalenei? Multumesc de vizita. Dara, probabil tocmai timpul imbelsugat pe care-l au casnicele si creierul odihnit pot da imbolduri care mai de care mai ciudate. Ma bucur ca ti-a placut. Aina, nu-mi pun cravata in weekend ci ma urc (nu pe bicicleta) in masina si plec tot la tara. Sa uit negura orasului. Multam de semn. Sandra la asta nu m-am gandit. De fapt nici nu stiam de obiceiul asta - interesant. Inseamna ca ideea chiar a fost aplicata de cineva. Teribil!
Va multumesc tuturor.
st