Sorin Teodoriu

Un text care s-a temut de critici. Si mai ales, de categorisirea de uschit... Nu ca n-ar fi complet neadevarat. Dar am si o scuza: am fost racit. Nichita, vizita pe care mi-ai facut-o m-a onorat. Lucia, tu stii ca foarte curand vor incepe sa lumineze licuricii? Priveste noaptea prin parcuri, in tufisurile dese. Cand eram copil, la Govora, prindeam licurici in cutii de chibrituri si dimineata le dadeam drumul. Elena, jur pe rosu ca nu mai sunt contagios. Gata, mi-a trecut raceala. Si inca ceva: pe cuvant ca nu-i bine sa scrii cand esti bolnav. Liviu, multumesc pentru steluta. Imi pare bine ca ti-au placut aventurile mele de Paste. Iar legat de chestia cu magarul... Eu bat uneori campii, saracii de ei. Si cat se vaita si cat ma parasc ca nu le dau pace. Oricum, noi sa fim sanatosi si sa ciocnim un zaibar! Alin, tu stii ca vorbele tale m-au pus pe ganduri? Adica e mai bine sa povestesc la persoana a-I-a..., sau stilul..., sau... Sa vorbim intr-o zi, Aline. Miruna, am scos afara nu numai nasul ci si pe subsemnatul in persoana. L-am scos si l-am plimbat prin parc, l-am dus chiar si la serviciu. La noi regula e clara: daca esti bolnav te tratezi numai in birou! Livia, multumesc de vizita. Chiar, ce-o mai face varu-meu, Salvador Dali? Nu l-am vazut de asta-vara, cand am facut pe jumatate un fagure intreg si mai vroiam. De atunci n-a mai purtat mustata - i-a papat-o albinutele. Lizush, nici n-ai idee cat ma bucur cand aduc zambete pe portativul cotidian. Andrei, de multisor nu ne-am intalnit noi. Dar, ca tot vine caldura, poate ne-om intalni pe plaja, weekendul viitor. Ce zici, dai un semn sa te pot cauta? Uite, facem un targ: eu voi scrie un text la 40 de grade si tu o sa vii sambata viitoare la Vama Veche. OK? Ina V, ma bucur ca umorul meu contagios te-a molipsit. Sper ca doar umorul, nu si raceala.
Va multumesc tuturor si la recitire!
st

Pentru ca am fost primul comentator al poeziei de mai sus, mi-am permis sa mai intru odata aici sa vad si alte pareri. Si pentru ca am vazut ce am vazut, m-am gandit sa mai comentez si a doua oara. Cineva mi-a sugerat sa incerc un eseu despre ceea ce se scrie in subsolul poeziilor, dar Radu a punctat inaintea mea cu off topic-ul, asa ca…

Cel mai mult imi plac comentariile care nu zic nimic. Scuzabil cand sunt scrise de membrii noi - la ei e de la sine inteles: nu se pricep la sfaturi. Dar ce facem cu ceilalti? Adica cei care stiu sa dea sfaturi dar nu stiu sa comenteze. Sau sa argumenteze. Sau pur si simplu nu suporta concurenta. Am citit undeva ca intr-o societate piramidala nu trebuie sa existe concurenta decat la nivelele subterane. Primul din piramida e regele si el nu trebuie contrazis de nimeni, urmatorii doi sunt adjunctii, ei nu pot fi contrazisi decat de rege. Si asa mai departe.

Sa privim comentariul unui vechi membru al agoniei, al Sirenei, cea de foarte curand consacrata:

1. Sirena observa in tot textul doar o idee foarte foarte foarte degradata, tocita, epuizata care a fascinat pe un oarecare atunci cand a aparut in gura unei personalitati de pe mapamond – scuzati exprimarea, nu-mi apartine.
2. Tot in acceptiunea ei unele cuvinte, odata folosite de personalitati sau nepersonalitati, nu trebuie sa mai fie rostite, scrise sau utilizate de nimeni altcineva. Inventatori din toate tarile, uniti-va (scuze si cuvintele astea au mai fost utilizate) si produceti noi cuvinte romanesti!
3. Exemplul adus de Sirena in sprijinul afirmatiei sale este, precum valuta forte, precum un EURO in democratia americana: Ei se vor opri pentru o clipa din munca lor. Din nefericire exemplul ales este pus intre paranteze mici, care anuleaza alte paranteze mici din formula si anume pe cele de la poeti - n.n., ceea ce inseamna ca exemplu este o biata para si aia chioara, nicidecum un EURO.
4. Am uitat sa subliniez ca ideile foarte foarte foarte invechite se regasesc in poezia \'Aura de poet\' intr-o forma puerila. Daca sunt si vechi si puerile, domnisoara Camelia Petre lasati-va de scris!
5. Titlul comentariului face toti banii platiti la firmele de cablu sau la Romtelecom: Fara suparare! Oare ce-o fi vrut sa transmita Sirena prin acest titlu? Mitica, frizerul din Pantelimon, zicea asa musteriilor pe care-i tundea cand era baut: \'Nu te supara, neicusorule, dar ti-am facut doua scarite pe ceafa. Dar nici o grija, in doua saptamani creste.\'

Sirena, parerea mea este clara: cand faci o afirmatie, fie de lauda - fie de dojana, ea trebuie argumentata temeinic. In plus, daca sunt greseli in text sau exprimari mai putin inspirate, si doresti sa dai sfaturi, atunci da sfaturi caci ele nu supara pe nimeni. Altfel, afirmatiile tale nu valoreaza deloc.
Fara suparare!
st

Poezia imi pare esenta pura, fara amanunte suparatoare, fara cuvinte inutile, doar ideea ce mangaie privirea si gandurile si sufletul. Mi-a atras atentia simplitatea in care a fost prezentata \'aura poetului\'. Si simtirile lui, influenta lui asupra celorlalti. Este o destainuire, o confesiune.

Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși de pleoapa tremurândă a celor care îi citesc

Poeții nu ar trebui să fie vreodată auziți

Uneori se mai întâmplă să treacă un poet pe lângă noi
Știm asta după schimbările care au loc în atmosferă

Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume ei au chipurile acoperite de frunze, de flori, de nămeți pentru a nu putea fi vreodată atinși ascultați întrebați

Am dat cateva exemple de randuri care mi-au placut mai mult si aproape am scris poezia din nou.

Da, textul tau merita evidentiat, iar prima stea argintie ti-o daruiesc eu, din tot sufletul.
st

Buna ziua, Pavele.

Observ cu mare placere aparitia de prozatori noi, cu texte care contin tente ironice, satirice, subliniind trasatura mai veche a romanilor (haz de necaz) si o trasatura mai noua (prostia). Din pacate.

Ai cladit un text din dialogori, o proza frumoasa si actuala, dusa un pic spre extrem. Mi-ar fi placut daca nu introduceai nici o alta umplutura. Adica totul numai din dialoguri. Incearca si asa. Ai potential mare si duci cititorul ba in sus, ba in jos.

Apropo, cu Bursucelul casei ce-ai avut?

Felicitari.
st

E dimineata. Soarele si primavara rad la ferestre, adie parfum de meri infloriti, albinele-s la lucru, bondarii-s somnorosi si maraie alene. In mana, o glastra vesel colorata, cu galben, albastru, verde si putin de rosu. Tu vezi joben, dar nu-i. Tu casti, eu nu. Iar umbrele de pe trotuare ba se lungesc - ba se scurteaza la semnul norilor ce-ascund din cand in cand astrul de foc. Visezi. Ti-e somnul plin de flori, asa cum stai, intinsa in iarba poenitei de sus, mai sus de Caraiman. E cald aici, pitita intre brazi. Ti-s ochii inchinati narciselor de alb ce-n dimineata de Florii s-au transformat intr-o regina a noptii, parfumul cald de la hotar. Somnul s-a dus! Si in privirea ta itita de sub cearsaf se sterg pe rand, vis dupa vis, dispar si urecheatii si jobenul si umbra si penumbra si soarele si norii... Si tot ce-a fost doar vis a fost. Caci realitatea nu exista. Doar glastra vesela in care-ti zambesc cincizeci de narcise albe. Doar ele-s certitudine.

Iarta-ma daca am divagat pe tema poeziei tale. Vroiam sa-ti spun ca-mi place si-ti amintesc ca tocmai au fost Floriile.
st

Un text reusit, fara inceput si fara sfarsit, un perpetum. Elementul de baza, pardesiul, iti lasa sentimentul intoarcerii in timp. Sincer as fi preferat drumul Eliade (la tiganci) si l-as fi vazut pe baiat intors cu pardesiul intr-o casa noua, necunoscuta lui, din alt timp - din alta dimensiune. Tu ai ales drumul inspiratiei. Pardesiul te indeamna sa scrii, este intr-un fel o muza.

Un text frumos,
Felicitari.
st

Da, exista o anumita ora a linistii.

Ora copacilor, ora padurilor si a raurilor. Ora muntelui. Cunosc bine acest timp cand toate se opresc. Si cantecul pasarilor, si gizele, si soarele agatat stingher intr-un colt de cer, si norii.

Prinzi frumos momemntul, in felul tau. In ora aceea de amiaza creste doar floarea soarelui. E singura planta care face altceva, care nu se odihneste in acea ora. Dar nimeni n-o aude inaltandu-si mandra palaria.

Apoi urmează clipa de liniște, în care toate ființele nemișcate într-un cerc de foc apar în siesta pământului.

Pamantul, padurea, vantul, livada, raul se inchid intr-o siesta linistita si sublima.

Frumoasa poezie.
st

Uite un text care m-a uimit. Dinamic, ironic, plin de viata, as folosi termenul meu favorit: bestial!

Si cum spui, e mai bine acasa, la bloc, unde cioara e cioara, mahalagioaica e mahalagioaca, papagalul-papagal si bebeloii-bebeloi. Imi place proza ta. Dar tot nu sunt de acord cu mutatul la bloc. Mai bine la greieri. Stii, din toate vietuitoarele pamantului eu cu cocosii nu ma inteleg. Fac mult prea multa galagie.

Felicitari Sam.
st

Un text smuls din relitate. O intamplare absurda, dar ce nu e absurd in viata reala? Si iata cum uitarea unui chat deschis produce victime. Mi-ar place sa fac o teorema a absurdului in subsolul textului tau, dar deocamdata nu pot. Te citesc mereu si pana la urma o sa te trezesti cu o gramada de laude de la sache. Forma in care se prezinta textul e buna, cursiv si incisiv, luand din cotidian atat cat e nevoie pentru o proza/telegrama de calitate.
La recitire,
st

Elia, cu randurile tale simple m-ai incantat. Sunt onorat ca cineva ma citeste atat de mult. De-ai stii tu Elia ca in prima faza am incurcat raurile... Noroc de Bodoganel Imparat. Pai lui ii convine, el isi cunoaste imparatia, cum altfel? Eu sunt doar povestitorul.

Iti multumesc inca odata. Pentru ca vezi tu, atunci cand esti demoralizat si nu-ti arde de nimic iar apoi intalnesti un mesaj ca al tau, viata capata culoare, te revigorezi, iti trece tristetea si te apuci din nou de scris.
La recitire,
st

Da, am citit Pacat I pana la VI. Ca sa devina roman, si e \'pacat\' sa nu-l faci roman, trebuie sa intercalezi viata personajelor tale dinainte intamplarii pe care o descrii. Pur si simplu sa scrii: Mirela era singura la parinti, a cunoscut prima oara marea la ... ani, a terminat scoala printre primii/ultimii, parintii ei erau ..., colegii spun despre ea ca..., etc. Apoi gemenii Rares si Marius au facut..., au venit din... etc. Incarcand actuala nuvela cu viata si intamplari din viata personajelor tale il ridici la stadiul de roman. La intamplarile descrise de tine uneori aduni umplutura care oboseste cititorul, pierde un pic firul actiunii. Dar nu cred ca e ceva rau, doar mai calmeaza emotiile cititorului, ii da cate o pauza. Ceea ce e grozav (si aici apare indubitabil talentul tau de romancier) e franarea unei actiuni si aparitia in paralel a alteia, in prima faza fara nici o legatura cu prima. Sti sa aduci dragostea in prim plan, sti sa aduci ura pentru un anumit personaj, sti sa ridici suspansul pana la extrem, ceva halucinant, fantastic.

Maria, cu ea nu pot fi de acord, chiar daca a mers la preot sa-si ceara iertare fara sa-i para rau. Joaca ei cu Marius, renuntarea la el in favoarea ingerului negru, Ioan, il revolta pe cititor. Chiar daca Maria are circumstante atenuante, datorita puterii fantastice a lui Ioan. Lupta Mariei cu misticul Ioan ma face sa gandesc la nebunia genului feminin, la faptul ca ele cred ca pot rezolva prin iubirea lor totul, pot schimba destine, cumportamente innascute ale genului masculin. De aceea am zis ca ai studiat comportamentul femeilor. Indignarea apare atunci cand isi ia la revedere de la Marius pentru ca a intalnit unul mai frumos, mai deosebit, pe Ioan, pe care crede ca-l poate schimba pentru a se potrivi cu ea.

Suspansul e punctul tau forte. Foarte bine conturat, foarte bine ridicat la fileu. De o mie de ori felicitari pentru idee si pentru stilul tau.

Dragos, te rog sa mai verifici odata greselile de typo si sa faci adaugirile de rigoare pentru a transforma proza ta din nuvela in roman. Ai pornit pe un drum frumos, ai mers departe cu scrierea si ar fi trist sa nu-l faci roman. Chiar daca lucrul asta te-ar mai costa inca trei ani, merita.

Am printat si urmatoarele capitole - le voi citi si te voi comenta mai departe.

Ma bucur ca te-am cunoscut.

La recitire,
Sorin Teodoriu

Basme, basme, basme. Cu printese si cotoroante, cu fete harnice de imparat, cu bucatarese si gradinararese minunate, cu busuioc si flori de trandafiri. Minunatie de poveste.

Prințesa Castanie se întoarse cu o crenguță de măr roșu, iar Prințesa Păpădie cu una de măr alb și, cât ai clipi, de-a dreapta și de-a stânga fetelor apărură doi prinți ca în visele lor.

Si? Ce-au facut ele cu asa printi frumosi? Aveau antigripalul facut?

Mi-a placut si vorba Darei, astept continuarea, eventual doua boteze.

La recitire,
st

Am cunoscut un copil parasit de parintii plecati prea curand pe taramul celalalt datorita prabusirii unui mal peste casa lor. Asa a inceput sa traiasca cum credea el ca-i bine, pe langa sat, prin paduri, prin lanuri de grau si livezi. Intr-o zi s-a urcat pe-un deal si-a descoperit pietrele rotunde care se rostogoleau cu viteza in jos. Tot cercetand fenomenul a descoperit roata. Ea fusese de mult descoperita, dar copilul nu stia asta, nu avusese ocazia s-o observe in sat.

Tu vorbesti tot de roata aici, de cerc, de destin. Daca se termina aceasta melodie, o pot asculta din nou. Daca termin de scris acest text, il pot scrie din nou. Daca iubirea mea se termina, pot iubi din nou.

Concluzia la care ai ajuns inca de la inceput este o negare a realitatii orice are un inceput nu trebuie sa aibe un sfarsit. Aici te voi contrazice. Orice lucru are un inceput si sfarsit. Viata e limitata, fericirea e limitata, tristetea e limitata.

Consider ca omul, care a aparut initial pentru contemplare, a fost impins de curiozitate spre modernism. Iar epoca moderna i-a adus in principal belele, cei mai norocosi obtin mosteniri, masini de la taticul, apartamente in Primaverii. Si daca tot am fost impinsi in modernism nu mai avem de ales. Trebuie sa jucam pana la capat destinul impus si tragic.

Tu spui: Raman la viata mea in care voi face ce am facut si pana acum: voi calatori prin vise si voi incerca sa le fac realitate. Caci nimic nu are sfarsit. Ma voi invarti in continuare in cercul care l-am creat.

Eu spun: trebuie sa lupti, sa inaintezi mereu oricat de putin, sa nu ramai in urma nimanui. Iar cand obosesti, sa te retragi in cercul tau, in linistea descoperita, in primavara a carei vesnicie depinde exclusiv de tine.

Un text filozofic, interesant, original.
Felicitari.
st

O poezie calda, simpla si plina de frumusete tinereasca. Imi place sa ascult vorbele oameniilor, mai ales a copiilor. Ei spun lucrurilor pe nume si sunt uimiti de descoperiri.

In poezie autoarea prezinta acea cautare tipica varstei, cand tristetea isi face loc prin ganduri si sentimente. Unde esti, te caut de ani intregi. Unde esti? ma intreb de fiecare data cand ma uit la poza ta. Cautarea lui e trista si plina de incercari. atati ani pentru tine! cred ca nu mai are nici un rost...

Ingrijorarea si deznadejdea ia amploare in a doua strofa. Iar el, un inger bland cu privirea-foc sorbind sperante si-o dragoste neimpartasita.

Plecarea lui e previzibila si aduce un nor de tristete ce pare a nu se risipi. Necazurile sunt aici si n-au de gand sa plece.

Amintirile, doar ele raman si nici macar nu stii daca sunt de bun augur... Chiar de le simti aproape ca un ghem de dureri, de emotii mari. Autoarea face o paralela intre despartire si moarte, intre amintiri si dureri, intre tineretea risipita si dorinte. Zilele curg ca petalele unui trandafir dintr-o gradina moarta... dintr-un cimitir vechi si parasit. pe morminte reci cu piatra putrezita.

Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?

E frumoasa poezia ta, ca o neintamplare a tineretii tale.
st

O stea bine meritata. Schita ar putea deveni usor nuvela prin accentuarea suspansului dinaintea marturisirii, prin cateva istorisiri din viata decedatei (asa, ca o paralela) si chiar prin descrierea doamnei Makovski. Oricum schita este bine construita, un text ordonat pe care-l devorezi cu usurinta si care face cititorul curios. Mi-ai amintit de un roman, Taunul, care de-asemenea mi-a placut mult.
O proza buna, care poate fi atat fictiune cat si realitate.
Felicitari.
st

Buna dimineata, Bursucel. Daca ai fi copac cu fructe neaparat, ar trebui sa iti pastrezi o creanga intreaga, cu cinci crengute in capat, sa poti scrie. Sa ne incanti uneori cu texte minunat de simple si minunat de frumoase.
Buna dimineata, Bursucel. In dimineata asta aiurita, doar petalele de magnolii mai ploua peste noi si nici nu-ti trebuie umbrela. La ce bun, fara ploaie nu poate incolti iarba sau frunzele sau florile de nu-ma-uita. Apropo, in viata viitoare eu am stabilit sa devin cainele sefei mele. Sa aibe grija de mine... Tiii! Atunci n-ar fi tocmai bine ca tu sa fi tu pom. Rusinica, Sache.

Buna dimineata, Bursucel.
st

Un text lung si real. Nu stiu daca e comic sau tragic. Cred ca din amandoua putin. Pe mine m-a intristat intamplarea, dar mi-a tinut curiozitatea intrega pana la final. Cred totusi ca-i trist cand ea spune suntem căsătoriți de 5 ani. e un tip tăcut, rar când scoate două cuvinte, însă atunci toți tac. are un calm imperturbabil dar e atent la tot. nu știu cum reușește să nu-i scape nimic. cu toate astea, înăuntru e un sentimental si apoi il inseala cu prietenul fratelui. E trist ca in casnicie se strecoara plictisul, e trist cand cei doi parteneri cauta distractii sau sex pe internet sau printre prietenii prietenilor din sufragerie.

Lasand la o parte tragicul vietii in cuplu, consider ca este o idee interesanta si un dialog viu si incitant.
La recitire,
st

Lory si Danutza ati dat aici o lectie pe care si ceilalti colegi ai site-ului ar trebui s-o invete. Un text satiric (eu asa il vad) care a necajit Bursucelul, cu toate ca n-ar fi trebuit.

Inteleg poezia ta ca pe-o riposta impotriva celor ce n-au dumnezeu (si sunt multi, multi de tot din pacate) si care se inchina obiectelor din jur. Caci obiectele ii urca pe socluri inchipuite doar de ei. Cine n-a auzit macar o data: \'ma! are tipul o masina marfa!\'

Si parerea mea este aceeasi in legatura cu UNICEF-ul (marea rusine mondiala). Si stii ce este trist? Ca textele satirice ne trezesc tot pe noi. Ei nu se vor trezi in urmatorii cincizeci de ani (sunt ocupati cu procurare de obiecte noi, mondene).

Deoarece am luat poezia ca pe un strigat de revolta, un semnal de alarma pentru posesorii de copiii si nu numai, iti spun ca mi-a placut poezia ta.
st

Hai la basme cu gogosi! Care mai doreste, care mai pofteste?! Apropo, Bursucel, cum sa-mi permit eu sa-ti vand blana? N-am gasit alta rima la camuflajul imparatului. Sa fi pus veverita? Sau hamsterul? Nu, mai bine bursucelul.

Cum ziceam, am gogosi pentru fiecare. Cu dulceata si cu rom.... Apropo, Licurici, am ratat mielul. Din fericire sau nu, asa ma cheama: Sorin. Numele Vlad Catalin e ca blana imparatului, camuflaj la taraba cu gogosi. Iti multumesc pentru rabdarea de-a citi basmul cu profil de Baia Mare si pentru laude. Daca mi se urca la cap? Daca devin ingamfat, infurat si n-o sa va mai cunosc. Uite, parca-l vad pe Sache, cu ochelari fumurii, sacou turcoaz, pantaloni magenta, tenisi roz, sireturi albe. Si umbla el prin Cismigiu, pe la Casa Eliad, Casa Poporului si nici n-o sa va zaresc de la ... inaltimea lui. E catarat pe soclu...

Ia gogoasa neamule! Ooo, imparate. Bine ca m-ai trezit la realitate. Parca si vedeam Somesul curgand prin Baia Mare... Asa-mi trebuie daca ma iau dupa fiica-mea care invata geografia pentru capacitate... Bre, imparate! Mi-o placut concluzia ta: daca n-au divortat pana acum sigur traiesc si azi... fericiti. Hai mai bine sa bem un sprit. Apropo, ma bucur ca ai gustat gluma.

Gogosi si gogosele. Care mai pofteste? Florin, dragule, ai facut pe cineva gelos. Nici nu-si inchipuia c-o sa intri si pe texte de proza, mai ales pe ale mele si nici intr-un caz pe cele cu basme. Multumesc, Florin.

Hai la basme cu ravase si dulceata de cirese amare. Ba nu, ca-mi aduc aminte de ASIA in formula ei de acum doi ani... Miruna, iti spun printre soapte ca realitatea asta nu exista. Poate doar restaurantul Mara-Prod Jek din Baia Mare..., cel cu probleme la friptura. Iti multumesc pentru vizita si comentariu.

Draga Linea, tie nu-ti vand gogosi. Am incercat eu odata si n-a iesit... Dar o tuica de pruna tot beu la matale. Desigur cu niste pita si o tira de ceapa sparta in pumn. Dar sa revenim la gogosi...

Gogosele cu spanac si urzici. Fierte bine sa nu arda pe gat. Multumesc pentru vizita, Daniela.

Loly, draga mea lebada, multumesc de comentariu. Ma bucur ca ti-a placut.

Iar tie, domnul rege, vad eu ca esti gelos pe imparatul meu... Man, si mie imi place cum scrii.

Ia gogosasa infuriata! E fierbinte si pufoasa.

Va multumesc tuturor si la recitire..., desi un timp voi lua o pauza.
st

Un eseu minunat, Remy. Un text care aduce in actualitate trairile de zi cu zi, ale mele, ale tale, ale noastre. Da, ai dreptate, gelozie sade in noi si musca atunci cand nu te astepti, cand esti mai sigur pe tine, pe noi. Neincrederea apare oricand si oriunde, este incredibil ca vorbim de rau gelozia, o consideram o boala grava, iar alteori ne trezim noi insine bolnavi de gelozie, irationali, rautaciosi.

Imi place: Femeile se simt amenintate de alte femei care sunt mai atragatoare, sau chiar mai inteligente si se feresc de pierderea dragostei. Barbatii sunt concentrati ca nu cumva altii sa poata oferi mai multa securitate, incercand sa-si recastige increderea in ei insisi, aruncand pietrele situatiei create pe ‘sufletul de carne si matase’ al partenerei.
La recitire,
st