Da-te prins, Belzidarie!

- Dacă se prăbușește un aeroplan în curtea mea? întrebă Ciuciu Andrei. - De ce s-ar întâmpla așa ceva? răspunse Ciuciu Petre tot cu o întrebare. - Nu știu, mă gândeam și eu… - Dacă s-ar prăbuși, am putea să dăm pe cineva în judecată? - Probabil că da. Vrei o Cola? - Da, ar fi bună, răspunse Ciuciu Petre. Ciuciu Andrei căută câteva minute prin bucătărie, după care se întoarse și zise: - Nu mai am Cola, hai în grădină să-ți arăt ce roșii mari s-au făcut. - Hai. Cei doi ieșiră în grădină, iar Ciuciu Petre văzu ceva ciudat. Îl trase pe Andrei de mânecă și se uită spre acoperișul casei. - Știai că ai un bursuc pe acoperiș? întrebă Petre nedumerit. - Da, e bursucul casei, nu știu cum o fi ajuns pe acoperiș. - Cum adică, bursucul casei? N-am mai auzit să țină cineva bursuci ca animale de casă. - Nu e chiar animal de casă. Stă prin curte, aleargă după păsări. - Asta e ca atunci când aveai o șopârlă în aragaz, zise Petre. - Da, Vecina. A plecat într-o zi și nu s-a mai întors, spuse Ciuciu Andrei. Un Porsche 911 GT3 opri în fața casei. Din el coborî un pirat. Ciuciu Andrei se uită în direcția lui și schiță un zâmbet. - Ce faci, Ionel? întrebă Andrei. - Bine, măi, Andrei, uite că mi-am luat un Porsche, zise piratul. - De unde ai avut bani? întrebă Ciuciu Andrei. - Păi sunt pirat. - Nu mi-au plăcut niciodată pirații. Nu sunt moderni. Sunt învechiți, prăfuiți. - Nu e adevărat, măi, Andrei. Uite, eu am mașină modernă. - Oricum, e demodat stilul de viață. Cu furturi pe mare, chestii d-astea. - Apropos, era să mă prindă Paza de Coastă. Tocmai mă pregăteam să atac o barcă luxoasă. - Adică un iaht, se băgă în vorbă Ciuciu Petre. - Nu, o barcă luxoasă, zise piratul. Hai că tre’ să plec. Pa, Andrei! - Pa, Ionel, ne vedem vineri la meci! Piratul se urcă în Porsche și plecă. Ciuciu Petre, nedumerit ca de obicei, întrebă: - Ãsta cine mai e? - Ionel Piratul, răspunse Ciuciu Andrei. - Aha. Hai la magazin să luăm o Cola. Cei doi plecară spre magazin. Pe drum se întâlniră cu primarul, care purta o pălărie de mexican. - De unde aveți pălăria, domn’ primar? întrebă Ciuciu Petre. - De la Mexican. - Mai trăiește Mexicanul? întrebă Ciuciu Andrei. Parcă a murit anul trecut. - Nu, ăla era fratele lui, răspunse primarul. - Și ce faceți cu pălăria, domn’ primar? întrebă Ciuciu Petre. - Plec la mare săptămâna viitoare și m-am gândit că mi-ar prinde bine o pălărie de mexican. Cei doi își luară rămas bun de la primar și își continuară drumul spre magazin. Au ajuns acolo după o jumătate de oră, deoarece s-au oprit să se uite la Dacia Logan a lui Valentin Milea, morarul. Era prima Dacie Logan pe care o văzuseră cei doi, așa că au stat să se uite la toate detaliile. Când au ajuns la magazin, au observat că nu mai este Cola în frigider. - Nu mai aveți Cola? întrebă Ciuciu Andrei. - Nu mai este, zise Rică, vânzătorul. Ursul lui Rică, Charlie, mormăi și arătă cu degetul spre sticlele de Sprite. - Nu vrem Sprite, măi, Charlie, vroiam Cola, explică Ciuciu Petre. - Este Kinley, dacă doriți. Sau Fanta, spuse Rică. - Shokată? întrebă Ciuciu Andrei. - Nu, nu mai este. Avem de lămâie și de struguri. - Adică Madness, zise Ciuciu Petre. - Nu, Fanta de struguri, făcută local, explică Rică. - Făcută local? De cine? întrebă Andrei. - Mexicanul le face. Și le dă la schimb. O sticlă de Fanta de struguri pentru o sticlă de Fanta Latina. - Aha. Și Cola când mai aduceți? întrebă Andrei. - Veniți mai pe seară, aștept mașina, zise Rică. Charlie mormăi și îl întrebă pe Rică: - Ce zi e azi? - Marți, răspunse vânzătorul. - Mașina vine miercurea, zise ursul. - Da, ai dreptate, spuse Rică și se întoarse către Petre și Andrei. Veniți mâine, atunci o să avem Cola. Petre și Andrei plecară înapoi. - Fără Cola nu putem să facem nimic, zise Petre. - Putem să ne ducem în oraș să luăm. - Nu, n-am chef. Mi s-a stricat mașina și nu vreau să merg pe jos. - Bine, zise Andrei. - Cât o costa un Porsche? întrebă Ciuciu Petre. - Mult, răspunse Ciuciu Andrei. - Mă fac și eu pirat. - Pirații sunt demodați. - Așa e. Mai bine mă apuc și eu de făcut Fanta în casă. Mai știi ce sucuri bune făceam când eram mic? - Nu, răspunse Ciuciu Andrei. - Dă drumul la televizor, zise Petre. - N-am televizor. - N-ai televizor? - Nu, răspunse Andrei. Soarele coborî în spatele vagoanelor ruginite de tren din Lehliu-Gară, iar Petre și Andrei încă mai vorbeau. - Ești sigur că n-ai televizor? întrebă Ciuciu Petre. - Da, răspunse Andrei. - Nu-i e frig bursucului ăla? - Nu cred. - Hai să jucăm șah, zise Petre. - N-am tablă, spuse Ciuciu Andrei. - N-ai tablă? - I-am dat-o piratului Ionel. - Aha. - Bună mutare, îi spuse piratul adversarului său, Mexicanul. Ursul Charlie, care urmărea meciul, mormăi ceva neinteligibil. - Þi-am spus să nu mai vorbești cu gura plină, îl mustră piratul. - Si, zise Mexicanul și bău o gură de Fanta Latina.