Tirbusonul cu doua capete

- Dacă tot am venit, măcar să ne ocupăm de maimuța asta bolnavă, spuse Eusebiu Duță. - Măi, Duță, tu nu vezi că e de pluș? Cum să fie bolnavă? Nu simte nimic, zise matematicianul Flaviu Costache. - Vezi cum vorbești despre Terminator! E o maimuță ca toate celelalte, simte tot, îl mustră Dorinel Ionescu pe matematician. - Terminator? Așa un nume i-ai dat tu unei maimuțe de pluș? întrebă șoferul de autobuz Liviu Lincar. - Da. Ce are? Mi se pare un nume foarte interesant, răspunse Dorinel. Terminatorul oftă. \"Ce adunătură de proști,\" se gândi și hotărî să mai asculte. - Nume interesant pentru un robot ucigaș, nu pentru o maimuțică, spuse șoferul. - În primul rând, nu e maimuțică, e maimuțoi. În al doilea rând, Terminator e un nume potrivit, explică Dorinel. - Nu se spune maimuțoi, un maimuțoi e altceva. Chiar dacă e mascul, tot maimuță se numește, zise Eusebiu. - De unde știi dacă e mascul sau femelă? E de pluș! zise enervat matematicianul Flaviu. - Dacă-l cheamă Terminator, e clar că e mascul, spuse Johnny Trenul, care stătea într-un colț și până atunci nu scosese nici un cuvânt. - Da, asta e clar. Deci, îl ducem pe Terminator la veterinar? întrebă Dorinel. - Nu lucrează Dr. Babenberg, explică Johnny Trenul. - De ce? - A plecat la mare. - Atunci ce facem? - Nimic, spuse liniștit Liviu. - Dr. Babenberg nu e veterinar, spuse Eusebiu. - Știu, dar e singurul doctor care tratează animale din pluș, începu Dorinel. Johnny, știi la ce hotel stă Dr. Babenberg? - Da, la Arad. - Hai la mare! strigă Dorinel. Liviu, adu autobuzul tău. - Bine, mormăi Liviu. Când ajunse la autogară, Liviu se întâlni cu șeful lui, Cătălin Lupu. Acesta arătă că este interesat de ce face Liviu: - Ce cauți aici, mă? - Domnu’ Lupu, vreau și eu autobuzul. - Mă, eu ți-l dau, da’ să nu joci iar ping-pong pe autobuz, că ai îndoit tabla data trecută. - Nu, domnu’ Lupu, vreau să mă duc la mare. - Aha, atunci e bine. Na cheile! După vreo oră, cei cinci prieteni și Terminatorul erau în autobuz, cu destinația Neptun-Olimp. Deoarece locuiau la Lehliu, nu aveau foarte mult de mers. După o cotitură a șoselei, Eusebiu îi zări pe faimoșii vânzători de struguri de la Medgidia. Foarte impresionat, Eusebiu strigă: - Hai să oprim aici să luăm struguri! Liviu apăsă cu toată forța pe frână, iar Terminatorul zbură din scaun și se lovi de parbriz. Nervos, Dorinel spuse: - După ce că era bolnav, acum mai e și lovit la cap! Vezi ce-ai făcut, măi, Liviu? Cu gândul numai la struguri, Eusebiu coborî din autobuz, se împiedică de o pisică, căzu, se ridică și ajunse în sfârșit la vânzători. - Vreau și eu un kilogram de struguri, Eusebiu îi spuse unei băbuțe cu basma în cap. - Turcești? întrebă băbuța. - Românești n-aveți, d-ăștia de-aici, de la Medgidia? - Nu, dom’lu, nu s-a făcut ăștia, dar avem struguri turcești, buni, răspunse băbuța. Eusebiu observă că lângă băbuță stătea un scaun de pescuit. - Bună ziua, spuse Eusebiu către scaun. - Bună ziua, ce doriți? întrebă scaunul. - Și dumneavoastră vindeți struguri? - Nu, mai mult caise, dar am și struguri. - Românești? - Nu, turcești. - Eu vroiam românești, zise Eusebiu și se urcă înapoi în autobuz. Liviu apăsă pe accelerație, făcându-l pe Terminator să zboare din brațele lui Dorinel direct într-o bară de oțel. Trecu încă o oră, iar autobuzul se opri obosit în fața hotelului Arad. Cei cinci prieteni intrară în hotel, Dorinel cărându-l pe Terminator, care era într-o stare foarte avansată de șoc. Cel care stătea la recepție se uită urât la ei, după care spuse pe un ton autoritar: - Hotel cu circuit închis, n-aveți voie să vă cazați aici. - Nu vrem să ne cazăm, îl căutăm pe Dr. Babenberg, puteți să-i spuneți că am venit? întrebă Johnny Trenul. - Babenberg și mai cum? întrebă recepționerul. - Doctorul, răspunse Eusebiu. - Aha. Bine, stați să îl sun. Cred că e în cameră, zise recepționerul, după care formă un număr de telefon. După câteva secunde le spuse celor cinci prieteni: - Îmi pare rău, nu este în cameră. Cei cinci ieșiră, dezamăgiți, din hotel. - Acum ce facem? întrebă Dorinel. - Hai la pescuit de guvizi, zise Liviu, șoferul de autobuz. - Hai! strigă Eusebiu și alergă în direcția plajei. Ceilalți patru îl urmară, uitându-l pe Terminator în fața hotelului Arad. \"Ce adunătură de proști,\" se gândi și intră în hotel. - Vreau și eu o cameră single, îi spuse recepționerului. - Legitimația, vă rog, zise acesta. Terminatorul căută prin blană și scoase o legitimație. - Terminator Munteanu, bine ați venit la Hotel Arad! spuse recepționerul și îi dădu Terminatorului cheile.