Cyber

Alin, interesant experimentul tau vizual, m-am tot invartit in jurul lui intrebandu-ma cum l-ai facut.
Si dialogurile mi-au atras atentia, mai ales diacriticele lol cine le-o folosi pe net. Si totusi in spatele acestora este ceva. Dincolo de de freastra de Ym sunt oameni, uneori sunt masti , uneori e joaca, uneori sunt lucruri vitale...

Evoluam, nu stiu daca intr-un spatiu mai bun ... oricum , felicitari pentru experiment

mulțumesc dana,
poate că am greșit cu atâtea efecte speciale, văd că ochiul cam fuge de pe personaje pe culori, dar dincolo de aparența cyber, câteva mesaje am încercat eu să strecor acolo. ceea ce m-a determinat să finalizez chestiunea și s-o aduc în forma asta a fost ideea că unele lucruri ne sunt aici, ne sunt foarte aproape, chiar în acest puzzle aparent incoerent al imaginilor fragmentate cu care suntem bombardați. un moment de atenție, un minim efort de cercetare adăugat unor banale replici primite pe chat poate lumina o fațetă nebănuită a celuilalt sau te poate oglindi pe tine însuți într-un fel de care nu erai conștient

da, e ceva inedit pe acest site. Spun pe acest, deoarece ideea nu e noua. In urma cu o luna a fost un film pe un post de televiziune in care tot asa Woopi Goldenberg se chatuia cu un spion britanic aflat in Rusia. L-a salvat si si-au dat intalnire la un restaurant, pe viu, bineinteles cand se intoarce in Anglia. El n-a mai venit la intalnire. Dar a doua zi, ca sa o imbuneze i-a trimis un mesaj cerandu-si scuze. Ea \"mai nu vroia, mai se lasa\" antrenata in discutie pana cand i-a spus acesta sa aiba grija sa nu-si sparga ochelarii pe care i-a aruncat pe masa. Asa si-a dat seama ca el este in biroul ei, la cativa metri mai in spate.
Meritul tau e ca ai facut un dialog dragut, modern, despre un el si o ea angrenati in tehnologia secolului XXI. Se pare ca asta va fi modul de comunicare spre care ne indreptam de acum incolo si numai asa se vor stabili intalniri directe.
Spun si eu ca Dana, felicitari pentru experiment si mai scrie-ne asa. Subiecte sunt, slava domnului ,destule. Iti dau chiar si o sugestie. Imagineaza un dialog exclusiv pe criterii culinare. Un el, abordeaza o ea pentru a o ruga sa-i zica reteta despre Tortul diplomat si incetul cu incetul sa se iste intre ei o relatie. Ce zici? :))

mulțumesc pentru timpul acordat
da, ideea e de când... chatul. am încercat și eu la rândul meu să pun spotul pe omul viu de dincolo de chat, poate mâine te-ntâlnești cu el și-ți vei privi în ochii lui cearceafurile, sau tortul diplomat sau cine mai știe ce destăinuiri. un mesaj mult uzitat dar mereu în actualitate, tehnologia nu omoară spiritul, trebuie doar să ne adaptăm la ea. vechile mecanisme nu ne mai sunt de ajuns

aștept și critici, și păreri diferite, mai ales pt. că cunosc oameni convinși de faptul că tehnologizarea exacerbată a lumii noastre actuale va duce la transformarea omului într-un automat

Amuzant experiment... mi-ai dat niste idei... un eseu despre prietenie scris la modul in care ai asezat tu aici lucrurile... ma duc deja sa scriu :)) Partea buna a ym :)

eu trebuia sa pun prima comment!reclam dreptul intaiului venit/cititor!:-);si acum, vezi ca vine fluviu si nu tai nimic:Citind cap-coada dialogurile tale:

1. mi-au lasat impresia unei scale radio, pe care o tot butonezi incercand sa opresti acolo unde ai ceva de ascultat (sau de spus), unde pari sa-ti recunosti gandurile, ideile, dorintele, TEMERILE; o scala radio cu de toate, ca orice radio: de la filosofie light pana la chestii surprinzator de profunde, idei, dorinte, temeri din nou (repet de temeri, pt ciahaca am observat si la mine si la restul lumii, tendinte aproape patologice de autoaparare, strategii , de la automatul instinct de conservare/aparare, pana la constructiile fortificate, crenelate, impinse cu obsesia de aparare si “no way in” pana-n buza tulburarii de personalitate de tip borderline;
2. are de toate, deci: filosofie, incercari de reglari de conturi intre doua vesnic invrajbite (cel putin in ultima instanta, in general) tabere: femeia Vs Barbatul . Imi place mult jocul asta, topaiala asta a voastra , inainte si inapoi, adulmecarea cand de la distanta, cand cu nasu-n pielea celuilalt; mingii de tenis, in terenul fiecaruia, pe rand sau aleatoriuimi place incercarea a asta marii cu degetul , fior de gheatza , plonjon total in apa, cand s-ar astepta mai putin unul din ei: acu-i zice sa o lase-n pace, acu’ ridica mainile sa-i scoata bluza, acu-i spune ca-s toti niste lasi, un minut mai tarziu ii zice ca-i fascinant..tzopaiala de te doare capul…
3. dar as pedala mult pe ideea de siguranta, de nevoie cumplita de protectie, de …safe, safe, safe, aproape cu orice risc: riscul demobilarii, devalidarii sufletesti-se ajunge la identificarea/recunoasterea /acceptarea (culmea!) unui singur sentiment: Frica.

4. Luare de sange

Am mai avut senzatia –incercand (si reusind)sa inteleg temerile ei, zbaterea ei de a nu fii ranita/mintita/folosita- ca asist la o “luare de sange”, cum se facea in zorii medicinei pt orice problema ciudata sau banala ai fi avut ca pacient: te taiau nitel pe vena si lasau sa-ti curga o anumita doza de sange, slabindu-te…asa scadea febra si agitatia “bolnavului”, de aici aparea impresia de CALM, de “lucrurile s-au limpezit, apele s-au asezat, o sa fie bine!”. Deci, imagine: luare de sange =vii pe chat sa-ti sectionezi vena cuvintelor pe care nu ai voie sa le spui oamenilor in fata (toti sunt lasi, etc etc), sa ciupesti vena urletelor pe care nu ai voie sa le urli in lume …si urletele sa si curga, sa-ti elibereze spatiul vital pentru o noua zi in care va trebui sa fii super ok pe strada, acasa, la serviciu, cu parintii si cu ultimul dog de pe strada. NU nu vei mai fii tu insuti, de fapt, daca apelezi prea des la metoda asta, cu venele muscate pe net, false supape de detensionare (chiar si tu spui ca simti nevoia sa te cauti si sa te gasesti).

Aici intervine o imagine Pseudopoetica, cam macabra, da’ ma scutura pe mine de-o sinapsa : cu luarea asta de sange si supapele astea prin care vrei sa-ti scurgi raul, uratul (sau preafrumosul, in unele cazuri) risca sa se largeasca asa, ca atunci cand umfli brusc un balon cu heliu, si sa se scurga din tine si chestiile vitale, nu doar alea de care vroiai sa scapi: de pilda, iti scapa sufletul pe-acolo…ce te faci?:-) (sau ca atunci cand iti cade cercelul de aur in chiuveta si-l ia suvoiul de apa cu “resturi” din farfuriile spalate si…ti-l duce-n gaura de scurgere, stii ca ajunge in sifon, parca vezi cu ochii mintii cum il pierzi, stii ca-l pierzi, privesti cum il pierzi si nu poti face nimic sa opresti asta…tot asa iti pierzi linistea si in chaturile de astea, pe net sau in orice surogate d-astea de rezolvari, de tip “cui pe cui se scoate”. Ma rog, se poate construi aici, pe ideea asta, da’ nu am rabdare acum, ti-am zis ca de aia scriu poezie, ca sunt repezita si nu am rabdare de proza . Deci, risti sa pierzi mult mai mult decat crezi ca ai putea obtine din supape d-astea. Acum eu nu stiu ce mesaj vrei tu sa dai povestii…poate ca o vrei, de fapt, fara mesaj,si atunci ai putea apela la fraze tip-concluzii, cand una rece, cand una calda, asa incat nici sa nu se inteleaga daca e de bine sau de rau cu netul, chatul si supapele-surogat…

Ideea e actuală, textul bun. E bine ales sfârșitul, \"rimează\" cu restul. Sunt pasaje chiar savuroase și apropiate de experiența personală a fiecăruia dintre noi în ceea ce privește internetul. Un text și mai bun ar fi ieșit dintr-o dublare de identitate sau consultarea unei alte persoane pentru anumite pasaje (prin asta vreau să spun că pe alocuri sesizez că e aceeași minte, încercând două glasuri diferite). De asemenea, poate ar fi mers ceva un pic mai \"tare\", având în vedere că inhibițiile sunt anihilate și imaginația nu are opreliști. Oricum, te felicit,

Doamne, Alin, m-ai facut sa rad pentru o zi intreaga-ca diseara intru pe messenger;) In primul rand, sa am ceva coerenta in ce spun: felicitari pentru idee, noua au ba, eu nu am mai vazut asa ceva, apoi pt realizarea vizuala, apoi pentru replici. Asta daca nu cumva le-ai copiat dintr-o discutie cu o fata... cafenie si ai uitat sa mentionezi. Oricum, am ras tare pe la provocarea ei la vulgaritate. Si a fost inteligent ales tipicul discutiilor. Exact asta se discuta, se ajunge mai devreme sau mai tarziu la cyber sex-numit asa sau nu, apar sentimentele in real life, confuzie intre cel pe care il iubeste pe mess, si cel din realitate, care de fapt nici macar nu era in realitatea asta, el care isi modeleaza personalitatea dupa cum intuieste dorintele ei, ea care vrea sa il cunoasca asa cum e dincolo de monitor, si asa mai departe. In concluzie, ai impletit tare bine tiparul discutiilor pe chat cu originalitatea situatiei.
Nici eu cred ca exista coincidente, oricum nu atatea.
Cu drag si zambete,

excelent coment, miruna, asa e. știu și eu că n-am reușit întrutotul să creez două minți distincte, poate pentru că sunt foarte selectiv cu partenerii(ele) de chat. cât privește scrisul meu, mai încerc, mai lucrez, mă atrage proza, vreau să pot face personaje, vreau ca ele să prindă viață. o idee bună sa consult și pe altcineva, dar pentru asta suntem aici, nu?

vlade, dă-i bice maestre, sunt convins că va ieși ceva frumos

raluca, mă bucur mult, un zâmbet e la mare preț zilele astea

catalina, mulțam de apreciere, mai că-mi vine să-mi cer scuze pentru un comm cam în doi peri ce ți l-am vârât pe sub ușă ceva vreme în urmă, dar fii pe pace, așa sunt eu, mai din topor. frumos mersul tău printre cuvinte, îți urez mult succes în continuare

Excelent Aline:)... am fi ipocriti sa nu recunoastem ca macar pe departe am intalnit si noi cate-un room_service_boy, si de curiozitate sau amuzament sa-l lasam sa vedem ce vrea:))))...,,u r such an asshole baby!``:))) zise ea, fata_cafenie

felicitari - drag - Lory

Un text lung si real. Nu stiu daca e comic sau tragic. Cred ca din amandoua putin. Pe mine m-a intristat intamplarea, dar mi-a tinut curiozitatea intrega pana la final. Cred totusi ca-i trist cand ea spune suntem căsătoriți de 5 ani. e un tip tăcut, rar când scoate două cuvinte, însă atunci toți tac. are un calm imperturbabil dar e atent la tot. nu știu cum reușește să nu-i scape nimic. cu toate astea, înăuntru e un sentimental si apoi il inseala cu prietenul fratelui. E trist ca in casnicie se strecoara plictisul, e trist cand cei doi parteneri cauta distractii sau sex pe internet sau printre prietenii prietenilor din sufragerie.

Lasand la o parte tragicul vietii in cuplu, consider ca este o idee interesanta si un dialog viu si incitant.
La recitire,
st

multumesc tuturor, cu scuze ca nu mai am energia să raspund la fiecare.

sorin, pasajul acela e lasat în aer intenționat. oare nu cumva ea să fie singură de fapt și se laudă că are pe cineva super cool, în timp ce room_boy știe și o lasă să fabuleze? sau se poate interpreta cum ai zis tu. ai în față niște replici, un dialog, doar atât. personajele trăiesc în mintea ta, întemnițate ca întru-un roman. asa e pe chat mereu.

nu am eu prea mult talent la dialoguri, dar constat că nu au pătruns decât puțini în substanța acestei proze, care nu este un \"experiment\", ci un text serios la care lucrez de vreo lună. doar finalul l-am adăugat din scurt, în câteva minute, cu tentă puternică de film american de dou lei, poate doar ca sa mă asigur ca textul intră la fierbinți :))

mulțumiri speciale samantei (dator un h)

Genial am exclamat..și apoi am descoperit că sunt gelos..nu o să fiu niciodatăî un room_service_boy...chatul e chat..viața e viață...numai că partea a doua mie îmi cam lipsește..sincer mă bucur pentru personajul tău..:D

crede-mă, și eu sunt gelos, nici eu n-am fost în pielea lui. nici măcar nu l-am cunoscut. asta nu m-a împiedicat însă să-l construiesc. așa, ca să-mi fac mie și altora în ciudă...
rămânem cu un optimism de circumstanță, singurul posibil aici: dacă toate astea sunt în noi (și recunoaște, sunt), atunci e frumos.