Poezie
Ia-ți zâmbetul și șterge-o
1 min lectură·
Mediu
Știi ceva?
Ia-ți zâmbetul și șterge-o din fața mea,
Nu mă interesează fericirea ta
Izvorâtă din prostie
Să zâmbești la vederea unui copil,
Când ei bântuie străzile și viețile noastre,
Mici tâlhari organizați la nivel mondial
Și botezați UNICEF
Să zâmbești mamei tale bătrâne
Nu ești sătul de ea, de-o viață-ntreagă?
Dar cel mai aiurea e când zâmbești ca nătăraul
Imaginându-ți că-i zâmbești LUI
N-am timp de patetismele tale,
Cui vrei să-i rânjesc?
Barilului de petrol care-mi scade încasările,
Nevesti-mii care e dusă...dusă bine?
De regulă cu directorul meu tehnic
Mamă n-am, m-a scăpat ăl de sus
Așa ca zâmbesc Hummer-ului meu nou-nouț
Nu-mi pasă ce ziceți voi, sărăntocii
Că o mașină tare ascunde ,,lipsuri``
Direct proporționale cu valoarea ei
Ah! era să uit
Mai zâmbesc câteodată vreunei târfe
So...nu mă interesează că tu ești fericit
cu nimic
Ia-ți zâmbetul și șterge-o!
0163966
0

Eu iti inteleg temperamentul si varsta, dar atunci cand scriem poezie trebuie sa fim putin mai pretentiosi cu noi si cu ceea ce postam aici.
Din punctul meu de vedere, poezia este mai mult de atat. Nu transmite emotie, nu ma face sa zambesc, nu ma intereseaza hammerul , nici faptul ca atingi si ideea de Dumnezeu sau ca pui un copil plangaret pe acolo, plus mama plus UNICEF-ul ... un text fara substanta chiar daca e saltaret...
sincera, Dana