Mediu
In momentul in care am scris aceste texte aveam zece ani..daca am evoluat in acesti opt care au trecut astept sa-mi spuneti voi... lectura placuta!
Anul de gratie 1996..
Unde esti?
Unde esti
te caut de ani intregi
unde esti?
ai disparut fara urma
ca pasarea ce s-a saturat
de lumea aceasta.
Unde esti? ma intreb
de fiecare data cand ma uit
la poza ta.
pierdut printre stele?
nu! nu! nu stiu unde esti
mi-am pierdut
atati ani pentru tine!
cred ca nu mai are nici un rost..
M-ai uitat?
Demult te-am vazut
intr-o dimineata rece
din prima clipa mi-a placut
dar prin fum si disparut.
parca erai un inger
care ma ineca din priviri
sorbindu-mi orice speranta
pentru a cunoaste dragostea.
m-ai uitat?
De ce ai plecat?
de ce ai plecat? de ce?
pentru ca te-am inselat cu vorbe fara inteles?
stiu ca e adevarat
ca ai plecat.
ai zburat cu aripile
ingerului care esti
inchis intr-o lume ciudata?
de ce m-ai parasit, lasandu-ma
singura pe vecie?
Despre vis
O realitate nedeslusita care ramane in sufletele oamenilor. Unele nu pot fi aflate niciodata, Acolo exista o imaginatie reala, N-o uiti niciodata. Este o vita plina de aventura.
Nimeni nu stie visul lui cu adevarat. Intr-o zi il pierzi in alta il gasesti.
Amintire
Zilele curg ca petalele unui trandafir
dintr-o gradina moarta...
dintr-un cimitir vechi si parasit.
pe morminte reci cu piatra putrezita
adesea adorm cufundandu-ma
in pamant cu mortii
aducandu-mi aminte
de ceva care niciodata nu va mai exista..
Amintire II
Amintirea ta ma cuprinde toata viata ca o suferinta trimisa de vorbele nerostite de noapte. Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?
Cam atat... sincer si eu sunt destul de mirata... ramane la aprecierea voastra. Va multumesc!
023.067
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 322
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Raluca-Stefania Mihai. “Demonstratii artistice....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-stefania-mihai/jurnal/116336/demonstratii-artisticeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
candoare. din cele cateva versuri pe care le/am mai citit peste aceasta s/a suprapus si profunzimea. cine poate sti ce se pierde si ce se castiga?
0
O poezie calda, simpla si plina de frumusete tinereasca. Imi place sa ascult vorbele oameniilor, mai ales a copiilor. Ei spun lucrurilor pe nume si sunt uimiti de descoperiri.
In poezie autoarea prezinta acea cautare tipica varstei, cand tristetea isi face loc prin ganduri si sentimente. Unde esti, te caut de ani intregi. Unde esti? ma intreb de fiecare data cand ma uit la poza ta. Cautarea lui e trista si plina de incercari. atati ani pentru tine! cred ca nu mai are nici un rost...
Ingrijorarea si deznadejdea ia amploare in a doua strofa. Iar el, un inger bland cu privirea-foc sorbind sperante si-o dragoste neimpartasita.
Plecarea lui e previzibila si aduce un nor de tristete ce pare a nu se risipi. Necazurile sunt aici si n-au de gand sa plece.
Amintirile, doar ele raman si nici macar nu stii daca sunt de bun augur... Chiar de le simti aproape ca un ghem de dureri, de emotii mari. Autoarea face o paralela intre despartire si moarte, intre amintiri si dureri, intre tineretea risipita si dorinte. Zilele curg ca petalele unui trandafir dintr-o gradina moarta... dintr-un cimitir vechi si parasit. pe morminte reci cu piatra putrezita.
Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?
E frumoasa poezia ta, ca o neintamplare a tineretii tale.
st
In poezie autoarea prezinta acea cautare tipica varstei, cand tristetea isi face loc prin ganduri si sentimente. Unde esti, te caut de ani intregi. Unde esti? ma intreb de fiecare data cand ma uit la poza ta. Cautarea lui e trista si plina de incercari. atati ani pentru tine! cred ca nu mai are nici un rost...
Ingrijorarea si deznadejdea ia amploare in a doua strofa. Iar el, un inger bland cu privirea-foc sorbind sperante si-o dragoste neimpartasita.
Plecarea lui e previzibila si aduce un nor de tristete ce pare a nu se risipi. Necazurile sunt aici si n-au de gand sa plece.
Amintirile, doar ele raman si nici macar nu stii daca sunt de bun augur... Chiar de le simti aproape ca un ghem de dureri, de emotii mari. Autoarea face o paralela intre despartire si moarte, intre amintiri si dureri, intre tineretea risipita si dorinte. Zilele curg ca petalele unui trandafir dintr-o gradina moarta... dintr-un cimitir vechi si parasit. pe morminte reci cu piatra putrezita.
Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?
E frumoasa poezia ta, ca o neintamplare a tineretii tale.
st
0
