Jurnale

Am poposit pentru o vreme in brațele tale. Þi le-am analizat cu atenție : ți-am numărat alunițele, cicatricele, liniile din mâini, dar mai ales culoarea. O piele atât de netedă și mată. Am pierdut

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Mâini pe care nu știi să le mai atingi, cu toate că iți cunoșteau toate cutele pielii. Ochi de care fugi, clipă de clipă, deși ai fi dat orice pentru a te mai pierde în ei încă o dată. Fragmente

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Am încercat să cunosc căldura mai mult ca niciodată și în profunzime mai ales. Nu am găsit decât întuneric și gheață. Iar acum vorbesc despre interiorul meu și nu al altcuiva. Am rămas siderată în

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

Simt o durere ciudată în mâini. Cred că se transpune din suflet, numai că nu știu din ce e compus el. Poate din frânturi de atingeri care provoacă o afecțiune indescriptibilă. Din priviri pe care nu

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

A închis ușa. Mult prea repede. Atât de tare încât am crezut că mă voi sparge în mii de cioburi pe care nu le voi mai strânge. Atât de brusc de parcă filmul s-ar fi oprit înainte să se

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Moto: “Je ne sais pas encore où abandonner mes pas, où suivre mes souvenirs, où chercher moi-même. Il est vraiment triste de voir comme on se perd à cause des mots, des personnes

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Pentru a defini un nou inceput, as umple pagini intregi si mi-as alunga orice indoiala legata de esec insa parca in nicio clipa nu as surprinde esentialul. Ce inseamna el mai exact? Rasaritul

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

„Știai că dacă tu zâmbești sunt și eu fericit? Acum lupt pentru un singur lucru: să-ți desenez bucuria pe chip și astfel pot spune că sunt întreg!” În acele momente nu evitam să mă mint cu ideea că

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Se întâmplă câteodată să-mi rămână doar clipele. Nici mai mult. Nici mai puțin. Doar momente care ar trebui să-mi șteargă dorul de tine sau mai bine spus, dorul de mine. Am crezut că dacă te țin

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

As vrea sa cunosc Linistea...

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

Argument: Cu toate că sărbătorile au trecut de mai bine de o lună, am scris aceste randuri pentru a vă aminti că, uneori, poveștile rezistă timpului... Am vrea să credem că fiecare sfârșit

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Număram iernile pe care le mai aveam de întâlnit în drumul către tine și nu știam că tu erai în povestea de-nceput de viscol. Pași mărunți s-afundă-n clipa tristă-a uitării aș vrea să știu

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Ne-am atins mainile pentru ultima oara. Ne-am promis ca vom fi tari si ca nu vom uita ca demult am scrasnit impreuna din dinti pentru a ajunge departe. Am smuls un ultim suras trist si am plecat... a

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Moto: \"Linistea mea e mult prea departe, in cele patru zari rasfirata...\" Intinde-ti degetele catre causul palmelor mele hai nu te teme! nu am mai plans de multa vreme cu lacrimi de

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Când am împlinit 18 ani o persoană dragă mi-a spus \"Urmează-ți visul pentru a-ți găsi calea!\". Inițial nu am dat prea multă importanță acestor vorbe. Acum situația oarecum s-a schimbat. Mi-am dat

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

In momentul in care am scris aceste texte aveam zece ani..daca am evoluat in acesti opt care au trecut astept sa-mi spuneti voi... lectura placuta! Anul de gratie 1996.. Unde esti? Unde esti

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Moto \"Cand crezi ca esti cu adevarat liber, inseamna ca nu mai ai nici o scapare.\" (Murphy) Ridic privirea. O silueta pustie-mi intuneca zarea.. Paseste incet, aproape ireal. \"Nu e nimeni... doar

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

\"Cineva mi-a spus demult că sunt începutul și sfârșitul fiecărei clipe pe care o pierd. Nu am vrut sa cred, dar mi-am dat seama de importanța fiecărei clipe care trece. Lacrimi cad pe chipul de

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Demult in decembrie imi lăcrimau ochii de fiecare data cand vedeam un brad impodobit. Astazi... plâng de fericire... de bucurie....povesti de Craciun

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

ultima zi de toamna? plang...

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Uneori plâng. La auzirea acestui vers ai râde, dar nu știu dacă ai mai crede în noi. Alteori iubesc. Câteodată strig spre tine, dar tu n-auzi. Din vreme-n vreme, întind mâna căre asfințit în

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Moto \"... umbra-mi tresărise. Era amurgul... frunzele se prind în horă. Le simți răsuflarea? sunt tristă acum dar... nu mai strâng cristalele

RMRaluca-Stefania Mihai

0

3

În fața mea un fag desfrunzit, lângă el o umbră, agitație multă, trecători nepăsători... scrisori - foi întregi de gânduri, sentimente, trăiri, emoții, oameni... Þi-ai uitat scrisoarea... încă

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

\"Singuratatea are atat de multe glasuri pentru cei care nu mai au putere sa strige: unde esti, omule?\" Ma intreb uneori ce face singuratatea din om. Il schimba sau il face sa se simta si mai

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Motto: \"Stau de veghe pentru tine atunci când tu veghezi în altă parte de alți prea aproape, de mine...prea departe.\" (W. Shakespeare) Mi-ai zâmbit când ți-am spus că-mi va fi dor de tine. Am

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

De multe ori am incercat sa redevin copil. Sa alerg, sa rad, sa plang, sa plutesc pe aripi de vis, sa plamadesc din vazduh, chipuri. E ciudat sa privesc in urma... imi dau seama ca numai sunt

RMRaluca-Stefania Mihai

0

5

Taci, nu-mi aminti de aripile de înger ce-au căzut în acel septembrie secat de poveștile toamnei. nu-mi rosti amare cuvinte ce-au murmurat regretul nemuririi. nu-mi

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Era o vreme în care credeam în oameni, în puterea lor dea ma face să zâmbesc, dar acum îmi dau seama de faptul că am fost și încă sunt nemaipomenit de naivă. Am impresia că prin intermediul acestei

RMRaluca-Stefania Mihai

0

4

Motto: \"Voi cei care mă citiți, alegeți să credeți în toamnă! Nu am scris pentru a deveni banală, ci pentru a-l regăsi pe el...\" Era lumină cerească. Era iluzie. Sfere de lumină sfântă se ciocneau

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Mă tem că toamna-mi va ucide clipele... Albastru să-mi fii!

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Privesc acum în urmă și realizez că timpul trece prea repede. Pentru unii, o oră este o veșnicie. Pentru alții se duce ca o boare de vânt. Pentru majoritatea dintre noi el își uită umbra lângă

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Desculta imbratisam copacii umbrele frunzelor cazute in acel inceput de...tristete. Aripile frante, talpile de ploaie ale toamnei eu... cantul... nici sa astern cuvinte nu mai pot

RMRaluca-Stefania Mihai

0

3

Soarele ma cheama cu un alt nume... din palmele pierdute ale nisipului se scurg ca niste clipe, pasii tai. Oare sunt eu? ma cauta aerul tau, altarul ultimei veri isi rosteste ruga

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Abis ceresc. Siluetele albe ale norilor se ciocnesc de umbrelearipilor gandului. Cu pasi de ploaie cerul incearca sa ascunda povestea cenusie a anotimpului. Toamna cu altarul rugilor strapuns de

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

Drumul alerga în urma mea. Întindeam mâna în încercarea de a-mi pierde culoarea, dar zăbrelele tăcerii erau prea puternice. Tresărisem: fărâme de suflet răsfirate de adierea verii, pași pe nisipul

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Palmele vântului mă poartă spre necunoscut, spre amintirile ce-mi arată umbra cuvintelor timpului, spre pașii de lumină ai cerului, spre orizontul ce sângerează apusul, spre umbra ce devine scrum.

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Soarele-mi alearga in noapte, cu razele in vant. Isi ascunde bratele nesfarsite in luminile tacute ale orasului. Am ars prapastia tacerii intr-un ceas sfarsit de iubire. Gandul meu, avalansa de

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Toamna nu este doar tăcere. Nu este doar sanctuarul tristelor cuvinte îngemănate cu griul cerului. Este și o stare de spirit, un moment în care ridicăm privirea spre anotimpuri. Spre ceea ce se afla

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Anotimpurile își pierd urmele pe pânza arsă a timpului. Am ridicat privirea : o gutuie amaruie uitată pe masa de brad, o lacrima galbena a începutului, cireși amari cu brațele întinse spre cer,

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

Ne răstignim În fiecare clipă unii pe ceilalți. Sunt relații care tin atat cat trebuie. Poate ar trebui sa dureze mai mult dar nu depinde de noi ci de circumstante. Sunt momente in viata in care

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

trecea o umbra plangand... se opri. isi cauta pasii. asteptau sa fie gravati. ciopliti in eternitate de vant. dar vantul cauta anotimpurile pe care le pierduse. trecu o alta umbra. aceasta zambi.

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0