Ploaie

N-o s-o fac aici pe criticul, dar nici nu voi ignora strigătul tău apropiat de resemnare, cum spui. Raluca, viața e o continuă încercare, un test care trebuie trecut, nu neapărat cu note mari, dar cine pierde credința ori încrederea, rămîne repetent. Și încercările vin tot mai mari și mai dure. Oricine, crede-mă, are zile cînd nu-și mai vede rostul, cînd e supărat pe tot și toate, dar soarele răsare chiar și după o săptămînă, o lună de ploi. Iar noi, spre binele nostru, ne supunem legilor naturii. O să vină soarele tău, dar e nevoie să crezi în asta cu adevărat. După cum vezi, dacă n-o să faci abstracție de sfatul meu, va trebui s-o iai de la capăt, iar capătul ești tu. Să mă anunți, cînd se va opri ploaia, chiar dacă toamna se face stăpînă. Va fi bine!

Raluca, imaginea ta, cocoțată pe podul acela, corelată cu rândurile de mai sus, îmi creează fiori reci. Ține-te bine și, sub nici o formă, nu te uita în jos! Și încă ceva (cu riscul de a ți se pare clișeu) - toate au un rost.

dar nu am nici un gând ascuns... totul va fi bine.. va promit. Acum mai mult ca nicioadată cred în mine...

nu mai fi asa descumpanita,
cauta-te in suflet,si incearca sa te ridici de fiecare data
cand cazi