Poezie
Prima piele
1 min lectură·
Mediu
Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăși
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, șoseaua națională,
Cutiile colorate în case și calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit pașii doar să rămâi dincolo.
Nu știu să-mi mișc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.
033.405
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Raluca-Stefania Mihai. “Prima piele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-stefania-mihai/poezie/14131629/prima-pieleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iti multumesc. Acel drum era chiar spre acasa, un acasa special.
0
Distincție acordată
Un text candid care menține o atmosferă specifică unei confesiuni la granița dintre descriptivism și ludic. Mi-a lăsat senzația unui vinyl pe care în loc de ac stă degetul arătător al mâinii drepte. Apropo, imi place tema recurentă a „cărnii” care apare în textele tale, cu toate că aici ea e absentă, sau cel puțin aparent. Am întâlnit multe imagini frumoase în mai multe texte de-ale tale.
0

Cert- poemul meu pe ziua de azi.