Poezii

Ne înghesuim în cutii de carton Diminețile, cafelele, brațele. Le pitim pe toate acolo gândindu-ne Că la următoarea lună plină ne vor șterge ochelarii aburiți de tutun. “We listen only to

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

La ce te gândești când lași urme în zăpadă? “Ecuația cu trei necunoscute se poate rezolva prin radical de buză înmulțit cu cosinus de contagentă atriu” Tocurile bat pe inimă

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Ne smulgem din oase ca-n jocurile de cărți Ne pică zece de treflă Scuipăm niște ani-lumină Lulu îți fumează carnea, Nu se sfiește să-și îngroape în sacrum Cele cinci mii de legi pentru cele

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Povesteau mai devreme la radio cum își doreau să devină "întâmplări". Ștergeam sângele de pe parchet Și mă gândeam că te-ai îngrămădit în colțul camerei unde scrie în engleză, Pe lampa de la

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Îmbrățisez uneori copacii. Când mă doare în stânga. Sângele îmi urlă încă un debut de vindecare. "Remediu contra banalităților" Vocile își plimbă toate lichidele în capul meu. Umblu legată la

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Devine aproape bizar aerul Când te uiți la mine Printre degete. Mă privești cu aceeași mirare Cu care un copil adulmecă un sân: Firesc, instinctual și lung înainte Să-l înhațe și să sugă

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Când iubești în tăcere înveți limbajul inimilor cârpite. Te cauți de resurse pentru a nu te expune. Pentru a nu te da de gol în fața celuilalt. Dragostea se întâmplă abia când nu te mai iubești

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile De când m-am trezit iarăși Cu miros de cafea rafinată în nări. Am visat timp de nouăzeci de zile că Voi revedea fiarele, șoseaua națională, Cutiile

RMRaluca-Stefania Mihai

0

3

Carnea îmi miroase a acasă doar joi. Atunci nesincronizarea îmi urlă, iar picioarele ți se opresc din fugă Ador cum îți muști buza de jos, Cum îți lași un zâmbet ștrengar în colțul gurii. Mi se

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Se strâng în palmele mele bucăți de tramvaie ce întârzie și-și lasă bărbații suspendați în refugii ruginite. O curvă intelectuală își scuipă gândurile în colțul de vest al vagonului. Bărbații se

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Caut lumina acolo unde becurile s-au ars într-o joi cu zăpadă multă, Tocurile roșii erau prea înalte pentru vertebrele mele strâmbe De la înclinat spre mine sau spre voi. Totuși șuruburile se

RMRaluca-Stefania Mihai

0

3

Sunt femei care-și vând fericirea pe o stradă fără nume, la un colt de poveste pe care niciun om în absenta unui chip, își da tinerețea pe o bucată de pâine. Suflete care se abat de la

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Îmi strivesc inima zi de zi, între doi plămâni care nu-și cunosc povestea. în ore la care ficatul și pancreasul stau la taifas, ea încearcă să evadeze dintre cei doi rivali care îi

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Se strâng în palmele mele bucăți de realitate pe care toți trecătorii le aruncă, deși ar vrea să le povestească trupurilor fără chip pe care le evită de la ceas la ceas. Se risipesc

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Ai murdărit străzile cu vise uitate. Asa-i că nu te mai doare nici măcar răsăritul? Lumina nu și-a schimbat nuanța doar a devenit mai sângerie, iar norii și-au scris testamentele-n zare. Ai

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Te uită cum plouă, frunze Copacii pierzându-și brațele În mine. Ascultă foșnetul rochiei...de vânt. Se apropie noiembrie.... Și toamna îmi fuge din privire. Te uită cum plouă, Și mi-e

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Miroase-a toamnă-n noi, A dor de liniște și plâns de femeie rănită. Þipă copacii-a uitare, pe străzi pustii ce închid oamenii... uitate-ntr-o clipă de noiembrie. șoptește-a

RMRaluca-Stefania Mihai

0

2

Gânduri rupte. Rupte în două. Þipă durere. Sângerează dor.... Degete sfaramate. In mii de bucati. Hotare....

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Liniștea în care mă pierd când îți ating alunițele... Þi-am spus vreodată ca ți-am iubit linile din mâna stângă? Aș vrea să zbor deasupra uitării care nu are niciun nume... în minutele în care

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Îți mai amintești, străine, de oamenii din cuvinte? Sau de țigara pe care încă nu am lăsat-o să ne ucidă cea din urmă respirație? Îți mai aduci aminte, străine, ca săruturile amare nu mai

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0

Am visat oamenii de lut care nu rănesc, care nu știu că există cuvinte ce zidesc sentimente în nisip uscat. Mi-am eliberat în infern făpturile fărămicioase pe care le-am crezut demoni, ș-am

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

\"Îmi ștergeai de pe frunte pașii primaverii din tine când nu mai recunoșteam culoarea luminii tale,. dar eram începutul și sfârșitul fiecărei flori de liliac pe care vântul o scăpa violent

RMRaluca-Stefania Mihai

0

1

Fâșia de liniște pe care am descoperit-o în absența ta nu are nici început și nici sfârșit. E compusă din cristale de lacrimi, frânturi de trecut albastru, clipe albe de uitare și secunde

RMRaluca-Stefania Mihai

0

3

Lasă-mi inima să-ți lumineze întunericul în care te-ai stins. Lasă-ți sufletul să ne îngemăneze pașii, privirea, gândurile. amintește-ți de mine…

RMRaluca-Stefania Mihai

0

0