Poezie
Iar...
1 min lectură·
Mediu
Se strâng în palmele mele
bucăți de realitate pe care toți trecătorii
le aruncă, deși ar vrea să le povestească
trupurilor fără chip pe care le evită
de la ceas la ceas.
Se risipesc timid cuvinte cu miros
de struguri si țigări de foi
pe care degetele stângace
se-ncăpățânează să le ruleze.
Ei nu cunosc goliciunea acestor ochi,
știu doar să le umbrească lumina,
cu fiecare lacrimă....
De unde atâta răbdare?
S-adună fărâme de trecut
Și oftez...
023427
0
mai buna prima parte, unele imagini îmi plac aici. și creează o stare, ceea ce e bine.
- sunt și niște alegeri nereușite. la cuvinte mă refer. eu am citit așa:
se strâng în palmele mele
bucăți de realitate pe care toți le aruncă,
deși ar vrea să le povestească
trupurilor fără chip.
pe care le evită de la ceas la ceas.
Se risipesc timid cuvinte cu miros
de struguri si țigări de foi
pe care degetele stângace
se-ncăpățânează să le ruleze.
Ei nu cunosc goliciunea acestor ochi,
știu doar să le astupe lumina
și atât. fără răbdare, fără oftat... Firește, nu lua toate astea nici măcar ca pe niște sugestii. e doar părerea mea. Și am lăsat aici semn pentru că mi-a plăcut mirosul acela de struguri și țigări de foi, mi-au plăcut degetele stângace, goliciunea ochilor...
alex
p.s. - de ce spațiile acestea între versuri? crede-mă că se citește mai greu așa :)