Poezie
Carnea de acasă
1 min lectură·
Mediu
Carnea îmi miroase a acasă doar joi.
Atunci nesincronizarea îmi urlă,
iar picioarele ți se opresc din fugă
Ador cum îți muști buza de jos,
Cum îți lași un zâmbet ștrengar în colțul gurii.
Mi se face pielea găină doar în aprilie:
Cheia mă mușcă și străinii se sufocă.
002
0