Sorin Teodoriu

M-am trezit la 3 dimineața. Piciorul îmi pulsa, pulsa și capul și perna. Am aprins lumina și am privit degetul cu pricina. Nu mai semăna cu ce era acum o zi: aveam un fel de cartof diform,

În fiecare dimineață urc muntele din fața mea, cu dorința obsesivă de a-i atinge vârful. O legendă spune că această reușită ar însemna trecerea mea într-o etapă nouă, pentru că, odată atins cerul,

De aproape cinci ani, Costel lucra la o firmă din capitală, pe funcția de casier și nu avea altfel de ambiții. Avea în schimb un birou, un seif, o servietă mare și patru registre unde ținea

- Ghiță? - Hm? - Ghiță, ia spune mie ceva. - Mdea. - Dar fi sincer! - Mda. - La ce te gândești tu acum? - La nimic. - Ghiță! - Da. - De câte ori ți-am cerut eu ceva? - Oho! -

Momente de emoție duse la limita lacrimei am trăit la recitalul TATIANEI STEPA, care a reușit să înduplece cerul prin cântecul ei și să îndepărteze norii furtunii care planase până atunci,

Din nou au început cuvintele să mă piseze. O vreme secaseră și era liniște. Liniștea aceea copleșitoare pe care o știi prea bine... Vezi tu, deșertul are avantajele lui, iar monotonia este o și ea

Distanța... probabil distanța ne-a înstrăinat atât de mult. Ne-a dus într-un loc unde discuțiile au înghețat, ori s-au mutat în email-uri, telefoane, scrisori... Acum, când stăm față-n față suntem

Noaptea trecută am visat că te iubesc, te iubeam atât de mult încât ieșeau aburi din piele, semănam cu o locomotivă din alte vremuri, tu bineînțeles erai veselă, râdeai mult deci te comportai altfel

Sunt colegii mei. Se trag, ca si noi, din maimuta, au doua picioare, doua maini. Cand rad, se zguduie ferestrele. Dar sunt baieti buni. In fiecare dimineata, cand intru in birou, ii salut

(fragment din piesa A șaptea zi) De fapt nici nu mi-e foame... Ar fi trebuit să aprind lumina... să mai plece din fantomele astea! Să se ducă la dracu’ sau la ele acasă, ori... iar eu... să uit!

Câteodată mă întind pe apa mării cu fața în jos, stau câte o săptămână, atunci se petrec lucruri deosebite, delfinii mă hrănesc cu pești mici (hamsii în general) meduzele își răstoarnă calotele și

Þi-am spus cum este cu realitatea, te așezi în pat, închizi ochii, te prefaci că visezi și de fapt este invers, ai visat până atunci, mergi pe străzi cu vitrine în care femeile își beau cafeaua,

Și am plecat printr-un ochean spart din loc în loc, un fel de canalizare orășenească, intrau pe acolo furnici, te îmbiau cu tot felul de locuri nemaiîntâlnite, pe multe nu le luam în seamă pentru că

Canicula verii 2007. Un an atât de așteptat pentru unii, superstție: însumarea cifrelor dau nouă, număr impar, cu noroc, alții spun că se termină în șapte, semnul sfânt, duminică, odihnă,

Botoșani, primul oraș complet integrat în UE, primul euro-oraș al României. Și cum eu nu am văzut până la vârsta asta astfel de loc europenizat 100%, nevastă-mea nici atât, ne urcăm imediat în

In curtile vecine inca se-aude cantecul de greier. De peste drum un domn distins striga din mers ca n-are apa in Militari. Iar tu, stapana, esti pentru mine viata, mancarea fara E-uri, vise si

La prima vedere un spectacol de poezie. Versuri recitate de nouasprezece persoane, fete si baieti cu mantii aurii, cu fete albe inasprite de negru. Versuri eminesciene… Cine a vizionat emisiunea

- Dumitrache, de câte ori să-ți spun să nu te mai joci așa? - Cum, tati? - Nu mai fura bricheta din bucătărie și nu mai aprinde foi de hârtie că poate ia foc locuința! - Mă joc doar în