Plumbuita

Pe 28 mai 2006 ora 17,30 are loc premiera spectacolului \"PLUMBUITA\" de Sorin Teodoriu, la Centrul Cultural al Ministerului Administratiei si Internelor din Bucuresti.

Distributia: Claudiu Petria, Teodora Iordache, Alexandru Patrascu, Loredana Caloian, Daniel Simion, Cristi Vasilica, Mirela Buhusi, Bogdan Gagu, Olivian Breda, Carolina Sevastru, Natalia Martian, Catalina Tabacaru, Silvia Simion, Dan Simion.

Regia: Dan Simion

O noutate de ultima ora: grupul Pardon, respectiv elevii clasei de arte Elena Toma de la Centrul Cultural Pitesti, vor debuta alaturi de InDArt pe data de 28 mai, ora 17:30 la sala MI din capitala cu prezentare de moda si vor canta totodata cateva slagare internationale.

Multumim pe aceasta cale inimoasei Elena Toma pentru efortul si initiativa ei.

Tot aici anunt ca astazi, 23 mai la ora 20:30 pe TVR2 va avea loc un reportaj despre viata Elenei.


Pentru a vă face curioși vom aduce câteva replici din text:

. . .

- Să vă zic ceva! Acu’ zece minute m-am întâlnit cu profu’ de fizică!
- Mare șmecherie! În cinci minute îl întâlnim cu toții… Doar avem fizica, nu?
- Băi, Alecule! Tu mai ai frați acasă? Au nevoie la ‘Iartă-mă’ de niște papagali…
- Bine mă’! Bravo…
– Taci, mă’ odată! Gânsacule! Cum vă ziceam: profu’ stătea lângă jaful lui de mașină și se uita la roata din față. Îi spun: ‘Pană, domnule profesor?’ ‘Pană…’ zice el. ‘S-o puneți repede la pălărie că întârziați la ore!’
- Mda. Te-ai asigurat de-un trei, Lucico. Faci formație!

*
* *

– Mihai, știi, un băiat nu întinde niciodată primul mâna unei fete!
– Păzea! Lecția de educație civică tocmai a început! Mihai, văd eu bine, sau voi chiar semănați…
– Nu semănăm, nu avem cum. Și asta în primul rând pentru că noi, fetele, suntem înconjurate cu aur, pe când voi, băieții, doar cu sodiu și clor!
- E clar! Iar bați câmpii…
– Cam frustrant pentru noi, Georgiana. Dar ai dreptate. Alecule, lecția trecută, la chimie, profu’ ne-a spus că părul fetelor conține aur spre deosebire de părul băieților care are doar sodiu și clor.
- Și părul de pisică ce conține?
- Purici!

*
* *

- Alo, numele meu este Alexandru. Prietenii îmi spun Alex.
- Bun, și cu ce vă pot fi de folos?
- Este exact invers, domnule Călin.
- Cum adică invers?
- Puteți să-mi spuneți Alex pentru că deja am devenit prieteni.
- Bine, Alex. Spune-mi cum adică invers?
- Adică eu vă pot fi de folos dumneavoastră. Sunteți norocos, stiți asta? Ascultați-mă cu atenție, vă rog.
- Sunt numai urechi, Alex.
- Liniștea dumneavoastră interioară se află în mâinile mele.
- Na! Asta da glumă bună! Și ce caută liniștea mea în mâinile dumitale?
– Deocamdată nu pot să vă spun. Așadar, eu vă pot oferi liniștea pe care ați pierdut-o acum câteva săptămâni…
- Așa? Spune mai departe, de ce-ai tăcut? Și ce-mi ceri în schimb? Sunt curios cât costă, din punctul tău de vedere, liniștea mea personală…
- Nici un ban.
- E promoțional sau… Dar ceva tot o să-mi ceri, nu? Ia zi: vrei un cuib de șoimi cu șoimi cu tot? Un tramvai decapotabil? Un set de pixuri cu mină de nouă?
- Știți ce vă cer? Să-mi răspundeți la câteva întrebări într-un mod absolut original.
- Cât de original? Să stau în cap sau pe sârmă atunci când răspund? Sau…
- Nu! O să vă telefonez de trei ori pe zi, vreme de cinci zile consecutiv. Vă pun câte trei întrebări și dumneavoastră veți răspunde corect și cinstit indiferent cât de personale vor fi ele.
- Păi, asta numai liniște nu se numește!
O veți căpăta în cea de-a șasea zi. Vreți?
- Gata, distracția s-a încheiat! M-ai amuzat suficient, acum am treabă! Salutare!
- Claudia mi-a spus că așa veți reacționa…
- Alo! Repetă te rog.
– Claudia m-a atenționat…
- Care Claudia? Cine ești dumneata? Ce vrei de la mine?

*
* *

– Stresul la bărbați este accentuat de replicile soțiilor. Din această pricină le cade părul mai repede și pot răci dacă stau în curent. De asemenea stresul mai acționează și asupra măselelor de minte, dar mai ales asupra unghiilor. Așa scrie în numărul de ieri al Științei.
– Pleoșc! Ai aruncat-o ca baba-n poală!
– Mda.
– Mihai, tu ai figură de familist, frate! Nu știu de ce, dar când te privesc parcă mă uit la un zid alb. Îmi vin gândurile înapoi, așa cum vin goangele vara, pe malul lacului.
– Matematicienii bărbați, precum prietenul nostru de aici, datorită gândirii excesive reușesc să rămână neînsurați și chei. Din cauza lor și zicala: părul prost și plin de sodiu părăsește capul bun și plin de neuroni. Industria perucilor a devenit profitabilă imediat după descoperirea înmulțirii cu unu.
– Logica ta nu-i completă. S-a dovedit că stresul exista și la omul preistoric, dar din alte considerente.
– Ha! Te pomenești că s-au descoperit schelete fără păr...

*
* *

– Băi Mihai. Iartă-mă, frate.
– Ce s-a întâmplat?
– Hai, mă’, zi odată! Nu te mai smiorcăi!
– Băi, Mihai. Eu mi-am îndeplinit sarcina, am spart cauciucurile alea, pe toate patru. Cu șurubelnița le-am găurit – nici nu se mai pot repara.
– Așa, și?

*
* *

– Alecule, mergem pe varianta de rezervă. Știi care e, da?
– Gata, am plecat. Mamă! Ce mă halesc mâinile!
– Alex, unde l-ai trimis?
– În fabrică. Știe ce are de făcut, nici o grijă.
– Alexandru, șoferul e cuțitar. A fost în pușcărie câțiva ani buni. E periculos... Unde l-ai trimis pe Alecu?

*
* *

– Hai încoace, la întuneric. Mihai, Geo, ați rezolvat treaba?
– Da, Mihai a dezumflat cele două roți dinspre gard, iar eu am înfundat țeava de eșapament.
– Noi l-am ținut de vorbă pe paznic, l-am mai întârziat puțin... Ne trebuie timp, prieteni! Cât mai mult timp! Uite-l pe Ionel, a plecat să-l anunțe pe tatăl lui Mihai. Probabil să-i spună că mașina e pregătită.
– Mă’! Ce-i acolo? Ce se aude în fabrică? Chiar în curte!
– Ãsta-i Alecu.
– Se bate cu nea Ionel!
– Na! că s-a băgat și tatăl lui Mihai. Sunt doi contra lui Alecu.
– Mamă, ce țipă Alecu! Haideți că are nevoie de ajutor! Îl omoară pe Alecu!

*
* *

– Jur că voi spune adevărul și numai adevărul!
- ... voi spune adevărul și numai adevărul!
…
– Jur că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu!
- ... nu voi ascunde nimic din ceea ce știu!
…
– Tatăl meu e bun! L-au îmbătat ăia doi de acolo, l-au șantajat! Am auzit cu urechile mele!
– Prejudiciul a fost recuperat integral de fabrică, toate componentele au fost restituite proprietarului.

*
* *

– Pe mâine, prieteni. Ne vedem dimineață la școală.
– Hei! Și următoarea ședință? Când avem următoarea ședință, Alex?
– Nu te-ai săturat de aventuri?
– Abia le-am prins gustul!
– Următoarea întâlnire depinde de prietenii noștrii.
– Care prieteni?
– Păi astăzi ne-am făcut o mulțime de noi prieteni. Priviți-i! Cu siguranță fiecare are cel puțin un secret pe care dorește să ni-l împărtășească. Hei, prieteni! Da, voi, cei din sală! Dacă aveți ceva nemaipomenit de povestit scrieți-ne la următoarea adresă: Teodoriu Sorin, CP 30 – 09, Oficiul București 30. O să vorbim cu voi acum, în pauză. Vrem să vă cunoaștem, să scriem despre voi, să jucăm și alte piese cu voi și pentru voi.

Să știți că așteptăm scrisorile voastre!

*
* *

Comentariile copiilor in legatura cu Plumbuita:

Tedi – 10 ani: Ma numesc Tedi și aș fi dorit să apară și o cățelușă în scenă... care să fie crescută la mânăstire pentru ca titlul piesei PLUMBUITA să aibă o semnificație aparte în special pentru fiecare personaj... De ce ați pus numele ăsta, PLUMBUITA?

Personajele mele preferate sunt Zolea, Alexandru și Alecu. Mă distrează la culmea poantele lui! Cred că dacă s-ar întâmpla un proces între părinții Georgianei și Claudia ar câștiga Claudia datorită testului ADN.

Mie mi-a plăcut de Alecu, apoi de Alexandu, apoi de Zolea…, de fapt de toți dar „una în barbă, una în plex” îmi place la nebunie, acum o spun și la școală.

Îmi plac glumele puse mai ales de la partea aceasta în jos

\"Alexandru: – Pss, Mihai! De ce plângi, mă?\"

Dar mă întreb cum de pot ei glumi în cameră la Georgiana, unde este încă tensiune? Sau poate acest cadru mai vesel se desfășoară în altă parte?

Sper să nu chelesc când voi fi mare. Liana spune că nu am nicio șansă.

Ștefăniță Radu - 10 ani: Eu mă numesc Ștefăniță Radu, am 10 ani, sunt prieten cu Tedi și mi-a plăcut replica vecinului lui Mihai - «Că și cei răi zic că sunt buni!» și partea cu cornul. Și mai mult mi-a plăcut povestea lui Mihai decât a lui Georgiana, pentru că e mai adevărată. Vreau nepărat ca tatăl lui Mihai să se trezească la realitate și să-l de-a chiar el la poliție pe omul acela hoț.

Liana - 19 ani: Mă numesc Liana și abia aștept continuarea piesei tale.

Aș vrea să știi că la vârsta de 13 ani am aflat că am tată vitreg... nici până acum nu-mi cunosc tatăl adevărat...

Îmi doresc enorm să-l cunosc...deoarece...TREBUIE SÃ-MI ȘTIU CLAR RÃDÃCINILE, atât.

Asta am nevoie… și nu mă simt liniștită până când nu le aflu... însă nu știu dacă voi afla vreodată răspunsurile la anumite întrebări.

Vreau pentru MINE nu pentru el, nu aș putea să-l judec, dar meritam să vină măcar o secundă, să mă caute EL.

Oare am cerut mult, o secundă din viața lui?

Pentru mine piesa ta înseamnă MULT!!!