EL Trubadur și EA o carte
Într-un dulce miros de bătrâne pagini ,
Învechite de litere grele ce se repetă ,
O frământare absurdă de grave imagini
Îl au pe EL trubadur și pe-o EA indiscretă
Gravitație
O tristă gravitație mă face ,
Să mă-ndrăgostesc mereu
Și mai tot timpul stând pe ace
Mă-nțep de cei ușor și greu .
Și mintea-mi stă pe-o plită-ncinsă
De vechi pomeni ce le-am
Parodie
Îmi umblă-n minte mai nimic
Din ce-mi umbla odinioară ,
Să cred , că m-am culcat un mic
Și m-am trezit din nou pe-afară .
Eu cred că da , din moment ce
Mă uit tot mai mereu la
Am obosit …
Nu vreau să mai iubesc acum
Și , multe de-acest gen să fac
Deși mereu pe același drum ,
Vreau doar pe mine să mă plac .
Înlănțuit mi-am simțit sufletul
Și tot din ce-am
Mi-am dorit să fiu de vină
Mi-am dorit să fiu de vină
Mai tot timpul vieții mele ,
Deși-n nopți cu lună plină
Mă trezeam privind la stele .
Și uite-așa , am confundat
Un adevăr cu o
Nebunie , Dragoste și Plăcere
( dedicată EI și zilei de 28.07.2011 )
Mi-e sufletu-nsetat de Nebunie ,
Într-o-nlățuire de posibile fericiri
Când de la un extaz , la o agonie
Nu-i decât
Iertare ...
Căutat-am mereu să păstrez
Mai tot , deasupra vieții mele ,
Deși-n somn mă trezesc și visez
La nimicuri desprinse din stele .
Și cum n-au existat lucruri mărețe
În mai nicio
Un mereu anotimp
Subtil , simt diferența de-a susține ,
Mici mâini ce mai nimic cerșesc întinse ,
Deși oricât le-aș da în dar , n-ar întreține
Decât un dor și-un drag de vieți aprinse
S-a rupt ața
Uneori mi-e dor de drag ,
Și alte ori mi-e drag de dor
Când trec al vieții mele prag
În trenul vieții călător .
Mă joc de mic cu tot ce am ,
Mai mult sau mai puțin
Punct
Înălțimi de neatins credeam
Că pot exista pentru mine ,
Dar aripi prea scurte aveam
Să pot a zbura până la tine .
Un nou început mi-am dorit
Și să dau acest timp înapoi ,
Dar
Idilă visată
[ 15.02.1983 ]
Cununi de lacrimi eu ți-aș împleti
Odor frumos și jalnic ,
Și stele chiar ți-aș dărui ,
Dar totul e zadarnic .
Deșertăciune este totul ,
Și eu și tu și
Mister Nocturn
[ 25.08.1982 ]
Priveam spre cer , când văd deodată
Cum pe raza-i de zefir ,
Frumoasă stea schimbată-n fată
Coboară-n voal de trandafir .
O , sanctuar al deșartei iubiri
Fericirea
[ 30.04.1982 ]
Te-ai ascuns sub umbra mea
Diabolic dans de stele ,
Ce să mor de dor ai vrea ,
Pentru visul vieții mele .
Căci steaua chaosului meu ,
Din dimineața cu
Neîmplinire
[ 19.04.1982 ]
Al vieții mele neîmplinit miracol ,
E pretutindeni , deși nicăieri
Nu mă pândește-al dragostei pericol ,
Căci te iubesc și azi cum te-am iubit și ieri
Copilărie
[ 24.09.1980 ]
Tu , copilărie amară
În oceanul tău de vis ,
Am pătruns seară , de seară
Și-am rămas acolo-nchis .
Căci puterea ta divină ,
M-a făcut să nu te știu
Și rămas fără
Pământ Nemilos
[ 07.02.1982 ]
Se lasă ceață pe mormânt
E ceață deasă , deasă ,
Acolo-n adânc de pamânt
Își are mama casă .
Pamântu-acesta-i nemilos ,
Acoperit de stele ,
Ar fi mult mai
Se-nsoară Moșul
Bate ceasul , orele-s mărunte
Și Moșul meu se pare c-a uitat
Să-mi pună-n ușă bobul de grăunte
Pentru iertarea primului păcat .
Păcatul de-a uita că sunt
Mereu un iubitor de
Lacrimi
[ 25.07.1980 ]
Un râu de lacrimi e tot cerul ,
De lacrimi , stelele-s pătate
Acolo sus e tot misterul ,
Ș-aș vrea s-ajung , dar e departe .
Acolo ascunsă-n norii reci
Stai tu ,
Vântul
Mi-s sărbătorile-mbătate ,
De zgomot surd și-abia foșnind
În vasta lor singurătate ,
Încep un tril de biet colind .
Împodobit-am ramuri , câte
S-au aplecat să le sărut ,
Dar
Te pierd …
Ridică-ți privirea spre cer și te roagă
Să te-torci pe pământ mai apoi
Și să-i faci pe mai toți să-nțeleagă ,
C-am trecut printre ei și noi doi .
Cu binecuvântări ce
Au gândurile anotimpuri ?
fetiței mele Diana Sorina
28.12.2007
Aștept să fiu apostrofat , în cor
De gânduri reci , și calde uneori
Deși , un singur prin acest decor
Mă simt răpus de vesele
În drum spre nicăieri
O lume-adesea , atent privesc
Și-n ea mă pierd mereu devreme
Deși târziu abia-ndrăznesc ,
Să-mi fac curaj de-a nu mă teme .
De stropi de ploaie ce-mi îngână
Reci
După 22 de ani …
Ploua printr-un frunziș de vise
De mult apuse și uitate ,
În triste muzici compromise
Și de mai nimeni ascultate .
Și cum se scursese-un veac
De când toate-aveau amin
Viața ca un bulevard
Eram pe-un bulevard udat ,
De stropi de amintiri postume
În care doar eu confundat ,
Mă regăseam în vechi albume .
Durerea celor de pe margini
Te zdruncină , când le
SM