Poezie
Parodie
2 min lectură·
Mediu
Parodie
Îmi umblă-n minte mai nimic
Din ce-mi umbla odinioară ,
Să cred , că m-am culcat un mic
Și m-am trezit din nou pe-afară .
Eu cred că da , din moment ce
Mă uit tot mai mereu la mine
Într-o oglindă de WC ,
Și râd căci cred că am de cine .
Mă uit la păr , cândva vâlvoi
Și creț mărar pe-un câmp minat
De amorez fără nevoi ,
Și mai tot timpul bun la pat .
Îmi sar în ochi cei doi ai mei
Un privitor și-o privitoare
Ce se uitau după femei ,
Dintr-o banală întâmplare .
Și mai la vale de cobor ,
Îmi văd o burtă ce-mpresoară
Un tot mai greu și hâd ogor ,
Din vasta marfă centenară .
Cu care mă duceam la piață
S-o vând la cine i-o plăcea ,
Până dădeam de-o precupeață
Ce-mi cumpăra și , mă vindea .
Dar în tot târgul celei pieți ,
În care-aș vrea și azi să vând
Plătesc tribut acestei vieți ,
Și mai tot timpul stau la rând .
Și nu-mi convine mai nimic
Căci vreau mai toate să învie ,
Să nu mai fie mare , mic
În astă proastă parodie .
002133
0