Poezie
Căință și Dorință
1 min lectură·
Mediu
Căință și Dorință
Un bătrân , să-i spun Căință ,
Cu-a lui negură pudrată ,
Stă proptit de-a lui Dorință
Cam de mult imaculată .
Să se certe-ar vrea bătrânul
Și-n același timp să-i facă
Babei , un ceva de genul
Ce-a fost ieri și azi să-i placă .
.................................
- O dorință-aș mai avea ,
Cu căință moșul cere
- Spune-mi , oare-aș mai putea
Cu tine să fac avere ?
Cum a fost certă tot timpul
Dorința , răspunde lent :
- Vreau acum , precum nisipul
Să te cern incandescent .
- Și pe urmă așa-ntr-o doară
Să mi te prefac în scrum ,
Cum făceam odinioară
Când te întâlneam pe drum .
Pe același drum pe care ,
Încercat-am să pornesc
Eu Dorința ta cea mare ,
Tu Căința ce-o doresc .
...............................
Și uite așa îndrăgostit ,
Bătrânul , numit Căință ,
S-a trezit , cum sta , proptit
De-a lui veșnică Dorință .
001.411
0