Poezie

Căință și Dorință

1 min lectură·29 noiembrie 2005

Mediu

Căință și Dorință

Un bătrân , să-i spun Căință ,

Cu-a lui negură pudrată ,

Stă proptit de-a lui Dorință

Cam de mult imaculată .

Să se certe-ar vrea bătrânul

Și-n același timp să-i facă

Babei , un ceva de genul

Ce-a fost ieri și azi să-i placă .

.................................

- O dorință-aș mai avea ,

Cu căință moșul cere

- Spune-mi , oare-aș mai putea

Cu tine să fac avere ?

Cum a fost certă tot timpul

Dorința , răspunde lent :

- Vreau acum , precum nisipul

Să te cern incandescent .

- Și pe urmă așa-ntr-o doară

Să mi te prefac în scrum ,

Cum făceam odinioară

Când te întâlneam pe drum .

Pe același drum pe care ,

Încercat-am să pornesc

Eu Dorința ta cea mare ,

Tu Căința ce-o doresc .

...............................

Și uite așa îndrăgostit ,

Bătrânul , numit Căință ,

S-a trezit , cum sta , proptit

De-a lui veșnică Dorință .

001.414

Sorin Muntean. “Căință și Dorință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-muntean/poezie/153171/cainta-si-dorinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.