Sorin Muntean

Principii Cine crede , crede oare Că-ntr-un somn te rătăcești Și deși nimic nu doare , În alt somn te regăsești ? Cine crede , crede cum Tainic , din clepsidră , lent Timpul , un nisip

La aniversare Se-mplinesc câți ani , de când Au dorit ca să se-ntâmple Ochii , într-un singur gând Să privească lucruri simple ? …………………………………………………………. Doi ochi clari , spre o

Căință și Dorință Un bătrân , să-i spun Căință , Cu-a lui negură pudrată , Stă proptit de-a lui Dorință Cam de mult imaculată . Să se certe-ar vrea bătrânul Și-n același timp să-i

Perpetuu Se-ntâmplă azi să mă trezesc În veșnic șir de-abstracțiuni Și-ncep cu ea ca să cerșesc Eterna de-nceput , zi . Luni . Prin prafuri de nemulțumiri concrete Găsesc la colțuri , zi

REPROȘ Poate cândva iubeai amurgul În flori de liliac , în zori Dar n-ai știut nimic din frigul Ce-amestecat îți dă fiori . Și dacă poți și nu mai știi Să-alergi în urmă să trimiți Te

PLATONIC VIS [ 27.08.1984 ] Platonic vis , Tu mă prefaci , în noapte , mistuitorul clipelor deșarte În alte lumi , de nedescris platonic vis , adio pân\' la moarte . Idol sublim , De

Te-am auzit cândva venind Și-aș vrea și-acum să te aud, Devreme pe cărări pășind Călcând alene crudul crud. Povești de povestiri nebune Te prefăceai că povestești Și-un portativ cu note

Mi-e frig și sunt singur E noapte-ntr-un pustiu de iarnă Si mi se-ntâmplă că visam , Cum simt simțire și asta-nseamnă Că sunt mai treaz decât credeam . Ace de pin veștejite ,

Banal Sunt mereu ocupat și parcă tot timpul grăbit N-am timp să respir , deși chiar trist și livid În acest univers mai mereu hărțuit , Mă confund uneori cu un banal individ . Dar nu

Regrete Am fost mereu în prejma ta Și știu mereu c-am fost Un vis ce tot frumos s-ar vrea , Dar trist și făr’ de rost . ……………………………………………………………… Îmi reproșez , esențial Că lumea fără cer

Simfonii pentru lumină [ 14.04.1982 ] Printre miile de flori Ce înmirezmează vântul, Se-aud tainice viori Ce framântă tot pământul. Sunt simfonii pentru lumină, Începute-n miez de

Trista amintire [ 01.04.1982 ] Privirea ochilor de jar , Din trista amintire , Aș vrea acum în față iar , Să simt a lor privire . Și împăcate-n sinea lor , Iubirile nopții M-au făcut să

Mai știi strada-n care odată Ne plimbam printre străini ? El ținea de mâini o fată Ea-l ținea mai strâns de mâini . Să-ți amintești acum aș vrea Povestea cea nepovestită Cu eu un el și tu

Te rog să-mi amintești mereu De teama mea de D-zeu Și-odată aș vrea să-mi spui concret , De ce e El mereu absent ? Sau doar mă-nșel , când uneori Îmi amintesc de El în zori Și plec și vin