O frunză
Mi s-a părut c-aud cum cade
Pe-un caldarâm de altădată ,
Plutind pe fine balustrade ,
O primă frunză timorată .
Nici n-a oftat , când s-a simțit
Călcată de noi neglijențe ,
Versuri Populare – Nu fiți triste mândrelor
Frunză verde , foaie rară
Mă-ntreabă Luna-ntr-o seară
Câte mândre-am sărutat
Și pe câte le-am uitat .
Refren :
Nu fiți triste mândrelor
Că nu
La noi , nimic
Din tot ce noi cândva aveam ,
Ce nici măcar scump n-am vândut
N-a mai rămas nici ce puteam ,
Să fi salvat din ce-am pierdut .
Un început de vis a fost ,
Când umbra-ți
Fereastra
( dedicată soacrei mele )[ 01.07.2009 ]
Deschid din nou fereastra-n care ,
Îmi pare că tot geamu-i ud
Și-ncerc cu a mea disperare
Să strig , să văd și-apoi s-aud .
Încerc de
Umbra
Te-ascunzi în umbra nopții tale
Și-n gol , privind , te regăsești
Într-un tumult de vieți banale
Cu care încerci să viețuiești .
În zori de Marți cu mult dispreț
Tragi draperia de la
Versuri Populare - Mă duc Doamne iar acasă
Mă duc Doamne iar acasă
Și m-așez plângând la masă
Mă uit roată , casa-i goală
S-a dus cin’ mă ținea-n poală .
Cum n-aș vrea ca să mă certe
Mama ,
Patruzeci
În nopți , cu zile mereu vagi
Ma tot trezesc , și-al meu senin ,
Din mici și mari adâncuri largi
Îmi stric-al ceasului festin .
Festinul meu , frumos-murdar
De dor , și uneori ,
De ziua Ei
Mă-nsor cu tine , adeseori
Și mi se pare că-i reală
O nuntă plină de farsori
În trista joacă ideală .
Un nimeni , mă cinstește , beat
Cum beți mai toți mesenii-mi par
Doar eu ,
Inevitabila moarte
[ 23.02.1982 ]
Viața întotdeauna știe
Că amintiri neconturate ,
Vor rămâne pe vecie
Într-un suflet , nepătate .
Însă eu , acel ce care ,
Sufăr în propriul amor ,
Sunt
Cărare pustie
Mă-ntorc ades din drum , și știu
Cărarea-i de cărări pustie ,
Suspinul meu e mort , dar viu
Și vreau ca Ea atent să-l știe .
Ce-a mai rămas pierdut din mine ,
Se-mprăștie-n
LA MULÞI ANI
[ 18.03.1983 ]
Lumină , farmec fără de sfârșit
Ai melencolizat eternul ,
---
Miracolului ce abia ivit
Uda cu lacrimi vii infernul ...
Lângă mine tu te stingi ,
Teluric vis ,
OMUL
[ 28.01.1982 ]
Cu ochii nepătați ca două lacrimi reci
Să te întorci în haos și acolo să rămâi ,
Să-ți cauți tu lumina și moartea cea de veci
Iar cei ce te vor plânge , să creadă că ai să
AM PLECAT DE LÂNGÃ TINE
[ 08.02.1981 ]
De lângă tine am plecat
Mereu , a mea iubire vie
De viață eu am fost legat ,
De soartă pe vecie .
Te-am iubit , cum n-am să pot
Să iubesc o alta
DESPÃRÞIREA
[ 28.01.1981 ]
O , viață , minune fără căpătâi ,
Tu n-ai știut să-mi spui ce-i fericirea
Dar mi-ai luat iubirea cea dintâi ,
Și mi-ai șoptit că e de vină despărțirea .
Privind
BUNICA
[ 26.01.1981 ]
Cu părul alb ca și de nea
Pentru mine ai rămas o mamă bună ,
Nu te-ai schimbat deloc bunica mea
Câd anul ce-a trecut , e un apus de lună .
Când te privești înduioșată
HUNEDOARA
[ 14.12.1980 ]
M-am născut pe-acest picior de plai
Într-un oraș al florilor târzii ,
Cu frunze și petale ruginii
Precum e toamna spicul de mălai .
O citadelă , monument pe-o
VIS TELURIC
[ 17.07.1980 ]
Teluric vis de-amar senin
Ești a somnului meu , eroare ,
---
Imparatul unui suflet blajin
Udat de-o speranță ce crește și doare .
Belșugul iubirii ce pentru
SUFLET STINS
[ 02.04.1980 ]
Tu ești cea mai mândră floare ,
O floare-a vieții mele ești
Ce crești în sufletu-mi ce moare ,
Și moare-n vreme ce tu crești .
Din haosul în care zac
M-azvârli
ROGVAIV
Plin de sine , Roșul , parcă
Chinuit de propria-i forță ,
Vrea și parcă sex încearcă
Cu-a lui vie , moartă torță .
Dar deposedat de stimuli ,
Vede Oranjul atractiv
Pigmentând
Pentru Ea , Maria mea
În noapte văd ades , supus
Un vis , și-același trist destin
Și-apoi cu ochii spre apus
Deschid cu ei acest festin .
Văd diminețile , devreme
Un răsărit pe cer , cu
Cum aș putea ?
Ceva din neant și făr’ de veste
Mă ține ascuns de mine , trist
Cum aș putea , să pot firește
Prin tot și toate să exist ?
Din propria-mi tristețe surdă
Fugit-am gol spre
A fost să fie Ziua mea …
Ieri , am visat că mă vedeam
De Ziua mea , și că-mi vorbeam
Și-am mai visat că-s ascultat ...
Apoi , visam , că am visat .
…………………………………………
Purtând solemn
Nimeni
Furtuni de iele mă frământă
Și nimeni , și nimic nu poate ,
Să pună-n candela cea sfântă ,
Lumina nopții dintr-o noapte .
O noapte albă și nebună ,
Se tăvălește-n stropi de lacrimi
Împarte cu mine
Împarte cu mine Dreptate
Și fă-o să pară Nebună ,
Sunt liber și cer Libertate ,
Într-o veșnic și trează Minciună .
Împarte Triumful cu mine
De drag , generos și Tumult ,
Și