Poezie
Umbra
1 min lectură·
Mediu
Umbra
Te-ascunzi în umbra nopții tale
Și-n gol , privind , te regăsești
Într-un tumult de vieți banale
Cu care încerci să viețuiești .
În zori de Marți cu mult dispreț
Tragi draperia de la geam
Și simți cum parcă mai măreț ,
Privești tot trist spre macadam .
În umbră apare EA , o brună
Femeie , de trecute clipe ,
Ce parcă fuge de-o furtună
Ce-ar vrea cu tin’ să se-nfiripe .
Nici nu te saturi de privit ,
Când din aceiași umbră , EA
Bruneta , spin nepotrivit
Te-nțeapă-n toată viața ta .
Urmează-n umbră , o șatenă
E tot o EA , ce te privește
Și-n tot această vastă scenă ,
Privirea ta n-o nimerește .
Un ochi se-ascunde parcă-n pândă
De celălalt și , parc-o vede ,
Pe EA , frumoasa umbră blondă
Dar sigur , nici nu-i vine-a crede .
Și parcă , vezi cum mai apoi
De după greaua draperie
Apar mai dese , umbre noi
Și EA , și EA … ce isterie .
Și-n întuneric , te-obligi
Pe toate-acestea să le-mparți
Cu umbra , deși nu câștigi ,
Decât femeia ta de Marți .
001366
0