Poezie
Te văd ...
1 min lectură·
Mediu
Te văd …
Mereu sunt frate cu durerea
Și mai mereu tot simt cum pierd
Încet , încet din ea , puterea ,
Rămâne doar un trist dezmierd .
…………………………………………………..
În ale mele crude lacrimi ,
Te văd mereu tot fredonând
O spaimă grea de grele patimi
Ce tot mai grav se-aud cântând .
O , cât de mult aș vrea să uit
Și să ignor cer și pământ
Ca să rămân doar dăruit ,
Firescului frumos și sfânt .
Un curcubeu de vorbe reci
Mai uneori nespuse clar
Mi te-au făcut încet să pleci
Din tot , în toate , în neclar.
Un zid de amintiri clădesc ,
Cu mine-n el și-n al meu nimb
Și tot mai sus , umil , cerșesc
Un strop de dragoste în schimb .
Dar parcă ușă-n zidul meu ,
Nu pot croi din lacrimi reci
Deși ea , mereu , mereu ,
Deschisă e , ori stai , ori pleci …
012.281
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Muntean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Muntean. “Te văd ....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-muntean/poezie/161825/te-vadComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
daca imi permiti, da cu o farfurie de pamant! scapa de romantismul acesta ce uite, caracterizeaza de fapt toate textele de atelier. citeste-le si pe celelalte, si desprinde-te de izul acesta dulceag.sunt atatea lucruri pe lumea asta despre care poti scrie cu folos,sorin. apoi esti si barbat!
asta inseamna forta de exprimare, dinamism, energie a faptului implinit!
succes de-acum incolo.
Linea