Poezie
S-a rupt ața
1 min lectură·
Mediu
S-a rupt ața
Uneori mi-e dor de drag ,
Și alte ori mi-e drag de dor
Când trec al vieții mele prag
În trenul vieții călător .
Mă joc de mic cu tot ce am ,
Mai mult sau mai puțin discret
Din tot ce ieri în plan aveam ,
Azi mi se pare că-i concret .
De mult îmi spun c-aș vrea să fiu
Un naș al vieții mele , care
Urcând în tren fără să știu ,
Nu-mi cere-o taxă la urcare .
Dar întâmplarea cum se-ntâmplă ,
Mi-aduce un EL , un naș măreț
Ce-mi cere cu-n pistol la tâmplă
Biletul cel fără de preț .
Încerc a-l mitui pe naș ,
Dar EL se pare , știe tot
Și nici nu vrea a-mi fi părtaș
La tot acest mizer complot .
Și cum nu pot făr’ de bilet ,
Nici măcar să-mi petrec viața
Alerg prin ea ca un atlet ,
Și simt cum mi se rupe ața .
001.982
0