Poezie

Se-n soară Moșul

1 min lectură·25 decembrie 2010

Mediu

Se-nsoară Moșul

Bate ceasul , orele-s mărunte

Și Moșul meu se pare c-a uitat

Să-mi pună-n ușă bobul de grăunte

Pentru iertarea primului păcat .

Păcatul de-a uita că sunt

Mereu un iubitor de EL ,

Deși-s la păr mai mult cărunt

Sunt mai mereu un băiețel .

Un sms pe telefon m-anunță

Că renu’ dreapta față-i defectat

Și trage greu la-a Moșului căruță

În vreme ce și el bătrânu-i afectat .

De câteva mici molecule roșii

Din vinul cel ce se bea seara

Adus în pliscuri de cocoșii ,

Ce cântă-n iarnă ca și vara .

M-arunc în biet cojoc de lână

Și-alerg pe scări pe Moș s-ajut ,

Dar ce-mi văd ochii ? mână-n mână

Un EL și-o EA și-un prim sărut .

Nu pot să privesc festinul

Ce-l înțeleg , făr’ să mă doară

Așa e viața și destinul…

Și bietul Moș cu EA se-nsoară .

002.111

Sorin Muntean. “Se-n soară Moșul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-muntean/poezie/13965497/se-n-soara-mosul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.