Poezie
Vântul
1 min lectură·
Mediu
Vântul
Mi-s sărbătorile-mbătate ,
De zgomot surd și-abia foșnind
În vasta lor singurătate ,
Încep un tril de biet colind .
Împodobit-am ramuri , câte
S-au aplecat să le sărut ,
Dar frunzele mai toate vrute
În lacrimi reci s-au prefăcut .
Pe care-apoi luate lent ,
De vântul ce dorea să bată ,
Din ușă-n ușă , dar atent
Găsește una descuiată .
Și-n casa-n care apoi pătrunde
Pe colțul mesei din verandă ,
Găsește alte frunze ude ,
De lacrimi ce aduc ofrandă .
Și încercând să le usuce ,
Adoarme așezat la masă ,
Și-ncet în semn de sfântă cruce
Se-nchide ușa de la casă .
001.883
0