Poezie

Mi-am dorit să fiu de vină

1 min lectură·5 noiembrie 2011

Mediu

Mai tot timpul vieții mele ,

Deși-n nopți cu lună plină

Mă trezeam privind la stele .

Și uite-așa , am confundat

Un adevăr cu o dreptate ,

Și mai mereu am tot răbdat

Noi legi de nimeni abrogate .

În viață poate risipit-am ani

Ca mai târziu să cerșesc clipe

Gândindu-mă mai mult la bani

Decât la zbor făr’ de aripe .

Cu ei , atât de blestemat

Să cumpăr doar nimicuri vagi

Am reușit îngenuncheat ,

Să tot cerșesc l-aceiași magi .

Ce sfinți de se credeau mai mult

Decât mai toți dintr-un altar

Mi-au ordonat ca să-i ascult

Și să decid fără cântar .

Și-așa mi-am judecat destinul

Ca pe noroc fără lumină ,

Fără să știu că-n viață chinul

E doar al meu și sunt de vină .

001.936

Sorin Muntean. “Mi-am dorit să fiu de vină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-muntean/poezie/13992925/mi-am-dorit-sa-fiu-de-vina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.