Poezie

Idilă visată

1 min lectură·15 ianuarie 2011

Mediu

Idilă visată

[ 15.02.1983 ]

Cununi de lacrimi eu ți-aș împleti

Odor frumos și jalnic ,

Și stele chiar ți-aș dărui ,

Dar totul e zadarnic .

Deșertăciune este totul ,

Și eu și tu și amândoi

Acum iubirea-și are rostul ,

Și totdeauna pentru noi .

Precum iubirea de lumină

Străbate-al eposului infinit ,

Asa steluța mea cea bună

Fi visul meu nedespărțit .

Un vis măreț apus demult ,

În efervescența nopții

Când zidul ei un negru scut ,

Se surpă-n zorii dimineții .

Plumbul nopții se topește

Revărsând lumini de stele ,

Pleci iubit-o , te grăbește

Să te văd iar printre ele .

Și coborând , mai fericită ,

Să te știu , mereu aș vrea

Să-mi spui de ești cumva iubită ,

Acolo sus , de cineva .

002.157

Sorin Muntean. “Idilă visată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-muntean/poezie/13967902/idila-visata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.