Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!
Copacul din cosmos ne acoperă,
c-un frunziș de iubire-n gânduri.
Tot ce crezi ori nu crezi e-n cuvânt
curge prin tine într-o
Ca o cucuvea din altă noapte
dintr-un anotimp înexistent pe hărți,
într-un târziu
cu multă băgare de seamă,
am scris despre moartea superstiției.
După unele intervenții
a unor frustrați de
Dacă te-ai gândit la ce n-ai fost niciodată,
o să devii ce astăzi nu ești,
o să arzi ca piatra de var
și lumea se clădește împreună cu toți,
timpul nu-i trecut, focul din templu e
Doar noaptea cu picioarele-n pământ trece prin câmpie
ca o femeie cu glezne subțiri și nervii întinși,
întunericul nu spune nimic din tot ce ascunde,
iubirea născută din păcatul nerecunoscut
își
Să ne îmbrățișem în pragul nopții,
să nu uităm asfințitul,
imagine afișată-n memorie.
Ochii păstrează și ei pe retină
frumosul pe care-l absorb și-l cultivă
în fiecare poem ce-l voi scrie.
Tu
Era noaptea când nu erai plecată undeva,
îmi sortam sentimentele-n sertar,
le părăsiseră visele decuseară,
pe urmele lor mă oboseam degeaba
luaseră distanța disperării.
Până-n dimineață
Nu mai încap în burduful de câine,
am fost mușcat de alte întâmplări
și am cicatrice sub cearcănul de sub ochiul negru.
Carnea rănită acum amenință-n memorie
asemenea ninsorii în sânge,
îmi dă
Din pricepere deghizată
afișată pe fața ciupită de vărsat,
se scutură a lehamite.
Are inima noduroasă de prefăcută vanitate
ce-i străbate prin sinapse nervii,
adaugă ipocriziei statut de
Femeia pe care am întâlnit-o-n gară era ruptă de somn,
pierduse trenul refuzului.
A început să mă privească dojenitor
și s-a pierdut în amănunte
pe care nu le-am luat în seamă.
Devenise o
Noaptea muzeelor
fantome bătute-n cuie pe pereți,
ochii îmi fug atrași de umbrele artei
încât se amestecă percepțiile-n minte,
nervii se topesc în lava curiozității
de tot cei omenesc,
îmi
Într-o clipă de cumpănă
m-am desprins din angoasele care mă țineau legat
de iluzia stoică a forței de regenerare.
Cuvintele se înlănțuiau în propoziții finale
cu scopuri nedelimitate,
palmele
Abia cînd întunericul mușca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeți
și am plecat cu ele să le împrumut.
Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aștepta să-i fugă stelele din
Femeia este unde trebuie să fie,
inima ei este fructul toamnei copt,
are obrazul rumen de piersică a soarelui.
Sprâncenele-i arcuiesc tainele nopții
peste unghiuri de lumină din ochi lăptoși,
Credința-n Dumnezeu mersul lumii nu-l schimbă,
îl face înțeles,
gândurile nelimitate primesc un prag de meditație,
tot ce se naște-n lumină trece-n speranță.
Cel milostiv își află liniștea
Mă plictisesc de incertitudinea prin care pășesc
fără să-mi surp zidul după care mă dezbrac,
când mă surprind vinovat de încăpățânare
nu mă las furat,
devin o fiară agresivă și vorace
ce rupe
Cu sufletul deasupra de trup
respir viața pusă între ghilimele,
nisipul din oase sub șipotul apei
trece prin carne mai departe odată cu gândurile
și zilele vin să-mi mărturisească iubirea.
Am ochii de sticlă colorată,
trec prin beznă cu plăcerea unei stafii,
o umbră obscură se scutură din pereți.
De teamă văd
cum fâlfâie ceva și caută peste tot prin casă,
nu se aude nicio mișcare
Sunt o zi cu ploaie măruntă și deasă,
gândurile se scutură, le simt rostogolite pe piele,
a prins vremea mucegai.
Cu tine se-ntâmplă altceva.
Ești bucuroasă să-ți refaci somnul
Timpul fuge prin gânduri de când te iubesc,
pielea înflorește la fiecare adiere de vânt,
oasele devin luminoase ca un felinar de noapte
în care găsesc dorințe neîmplinite.
Trupul arde în
Ti-ai închis toate șansele-n teamă,
ai buzele cuprinse de remușcări,
mă desenez în ochiul tău sub pleoapă
și alunec însingurat pe pietrele apei
până nu mă mai recunosc
nici punct într-o formă-n
Mai încearcă odată
numele Lui să mi-l lipești
pe față, pe gură și-n palme,
cu inima săgetând răbdarea
când prin trup îmi urcă
încrederea bătută-n cuie
cu ciocane de piatră.
Întreg dacă mai
Nu și-a pus perna sub cap să se culce
a mai rămas o vreme în agora
să-și măsoare cu ochii mulțimile dinlăuntru,
să evalueze cercul în care se învârte.
Și-a pus ordine în gândurile
Spintecă pe burtă întunericul
hălci din el sunt vândute la vrăjitori,
din luciul apei ies capete încornorate
care aleargă după umbre.
Ca un făcut în văzul tău
micile lumini te sperie cu forme
Cresc umbrele pe urmele proaspete,
nu este vinovat nici soarele nici luna.
Seara îmi suflă în sân, să nu mă sperie,
înghesuie crepusculul pe linia orizontului.
Aromele coapte adie dinspre
