Poezie

Devenire

1 min lectură·27 februarie 2015

Mediu

Mai încearcă odată

numele Lui să mi-l lipești

pe față, pe gură și-n palme,

cu inima săgetând răbdarea

când prin trup îmi urcă

încrederea bătută-n cuie

cu ciocane de piatră.

Întreg dacă mai sunt

am inima în zbor fără timp

până străpunge înaltul,

de nu mă mai întorc

și mă vindec de neînțelegerea lumii,

devin întrupat fără corp.

Cautați liniștea prin zicerea cuvintelor

acolo unde se constituie întregul

și se alungă singurătățile,

iar eu devin cel ce n-am fost,

pun plete luminii

să se răsfire prin raze.

001.587

Silviu Somesanu. “Devenire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14066402/devenire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.