Poezie
Cu miros de regină
1 min lectură·
Mediu
Credința-n Dumnezeu mersul lumii nu-l schimbă,
îl face înțeles,
gândurile nelimitate primesc un prag de meditație,
tot ce se naște-n lumină trece-n speranță.
Cel milostiv își află liniștea ușor,
își caută cu slava cuvintelor în ritual rostite
îzvoru’-n lăuntric ca într-o fântână.
Lângă cheiul unde stau salcâmii cu ghimpi
se vântură arome de miere pentru albine.
Ziua de vară lasă adieri răcoroase cu foșnet de frunze prin aer,
setea se-ntâmplă s-adune și păsări.
Omul fără prihană-și duce cugetul spre împliniri
nopțile lui au lampioane de ceață.
O, cât se ascunde în post răbdarea
cu dezlegare la peștele mult așteptat!
O lume privită nudă-n oglindă sperie mai mult ca întunericul
vărsat de culoare-n sânge,
de se îneacă nopțile-n albastru.
Lumina nu mai are gene rotunde,
se oprește-n pleoape cu mătănii de crin regal
cu miros de regină.
001563
0