Zi de duminică,
așteptări înfrunzite...tu nu vii
și-mi pui în zbaterea de ochi, semnul
unui gând neîmplinit, alunecoasă tristețe.
Ochii tăi mai negri decât întunericul
în rugina orelor care
Ne vom scălda în apele râului
și soarele ne va privi cu dăruire
ca pe niște forme lucrate îndelung
de sculptorii sărutului oval și generos.
În raze vom căpăta o strălucirea argintie,
ne vor
Eu pun culorile sufletului pe inimă
și radiază în preajmă căldură
așteaptă să vii ca la o plajă
cu nisipuri albe și strălucitoare.
După-amiaza se dezbracă de hainele tale subțiri
și lasă o briză
Nu știu de ce pescuiesc în apele din mările tale
și nu ajung pe nicio insulă de respiro,
am putea cântări trecutul și prezentul
cu inimi de singuratici călători.
Trăirile mele măcinate de
Să nu te dezmierzi seara,
tot ce dorești n-o să se întâmple
apoi o dezamăgire îi va lua locul.
Noaptea o să-și cearnă întunericul,
inima-ți va fi o lampă aprinsă
pe care n-o va stinge
Rup ritmul și-i ascult efortul revenirii
până capăt echilibrul supunerii,
flori de cireș parfumate
mă transpun în gânduri de mirese.
O trăire lăuntrică atât de intensă
înrtârzie pe o aripă de
În noaptea blestemată ai rostit numai interjecții,
subiectele au rămas pentru zilele ce vor veni
motiv pentru care nu am ajuns la nicio înțelegere,
dar oglinda ți-a păstrat imaginea în
Cred că nu sunt omul de care-mi vorbești,
de mă privești cu suspiciune-n ochi,
îmbăt cuvintele cu sunete până la epuizare,
dar fără să se piardă în desfrâu,
le urmăresc
și nu pot să-și facă de
Bucăți decupate din frumos
în figuri geometrice amestecate,
au și ele trăiri în unghiuri ascuțite
de parcă nervii ar vrea să recompună ceva deosebit
și sângele privește cu roșeață-n
Printre oameni
timpul trece neluat în seamă,
fără remușcări nu ne spune nimic
ia cu el tot ce-i mai frumos
și pleacă nepăsător din valea morții
până se șterge totul din memorie.
Cerul și
Doar femeia în ochii mei
are o imagine mișcată de gesturi subtile
care se închide în gânduri.
O femeie cu ochii de poezie
îți rupe somnul și adună cuvintele
în fața ușii de la
Ai ciupit din pâinea săracului în fiecare zi
fără să ai perioade cu odihnă
și el nu s-a răzvrătit.
Știai că-i cuminte și-și caută de ale lui,
merge la biserică și se rogă să ai gânduri
Din greșală am tăiat aerul care se respira din cer,
acum privesc răpus de întâmplare
și nu mă regăsesc în centrul atenției,
pășesc târșindu-mi pașii spre puncul de înâlnire
cu simțurile care mă
Întotdeauna mă privești în ochi
și vrei să știi desfășurat totul,
fiecare omisiune ori ocol e o trădare,
de uitare nici nu mai vorbesc.
Tăcerea este și ea un răspuns
ce aprinde curiozități
Niciodată singurătatea nu se desparte
de poezia gândită-n tăcerea cuvintelor,
filele așteaptă curioase scrisul
ca frunzele dimineața, lumina soarelui.
Ziua cuprinsă de fulgurații în
Am înțeles și nu știu să-mi explic,
nu mă recunosc,
poposesc între două convingeri diferite
ca între două iubite ce nu se cunosc.
Sunt într-o furtună de gânduri și mă grăbesc,
să rup din mine
Ai rămas în memorie
o pasăre în zbor spre țările calde,
nimeni nu te cheamă înapoi,
dar nici nu te oprește să vii.
Mulți așteptă ziua când nu se mai pleacă,
eu nu mai am atâta timp,
sufăr
Îmi crestez în grindă deasupra porții
semnele celeste ale trecerii
știute de Dumnezeu.
Crucea pe care o ducem în spate
e numai pe pământ,
dincolo suntem mai ușori ca fluturii,
suflete în raze
Mă tem de foamea de prostie și răutate oarbă
manifestată în exces de unii oameni
ce nu înțeleg mai nimic din drumul de urmat
și se hazardează cu atâta plăcere hulpavă.
Iubirea aproapelui a
Perechi se plimbă de mână pe străzi,
ceilalți trec grăbiți
ori stau de vorbă pe la colțuri.
Niște cântăreți de ocazie
exersează cântece cunoscute,
puțini fac și efortul plății.
Seara
Dintr-un unghi ascuns
cineva te vede în orice moment
și-i gata să te ajute.
Lumea în care ne mișcăm liber
are niște reguli precise
poți să le respecți ori nu,
dar drumul tău e unul
Iese noaptea pe poartă și se risipește,
trag zăvorul și închid,
dar nu se lasă dus întunericul
mai rămâne înăuntru.
Nimic nu se schimbă cu mâinile încrucișate
totul se clădește pe umerii
Alunecă lucrurile până pe muchie,
închid ochii și mă tem de cădere
cineva nu le lasă libere.
Caut să înțeleg toate posibilitățile
chiar și lipsa de logică
în care înoată toate
Voi trezi cu al cerului meu clopot
satul cu țăranii obosiți din somn,
vor auzi cum cade ploaia-n ropot
și pruncii îmbracă mantie de domn.
Nu se grăbesc, deși însuflețirea
c-o trudnică
