Poezie
În diminețile cu ferestre pe ochi
1 min lectură·
Mediu
Din greșală am tăiat aerul care se respira din cer,
acum privesc răpus de întâmplare
și nu mă regăsesc în centrul atenției,
pășesc târșindu-mi pașii spre puncul de înâlnire
cu simțurile care mă înalță
și mă închin ție Doamne cu aer divin.
În diminețile cu ferestre pe ochi
stau într-un gând și scormonesc în adâncuri,
caut cu mâinile pacea ta dătătoare de viață,
visul va ieși ca o pasăre din scorbura timpului
cu aripile desfășurate peste inima mea
închisă într-un cuvânt.
Dar tu n-ai nevoie de cuvinte,
ai nevoie de crezul
prin care îți mărturisesc cu sufletul
trecerea prin vămile iubirii din ziduri
unde îngerii sunt călăuze.
024.284
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “În diminețile cu ferestre pe ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14105151/in-diminetile-cu-ferestre-pe-ochiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SS
Indiferent de izbândă sau eșuare căutarea trebuie să continue până la găsirea inefabilului din noi.
0

“Cuvintele” tale caută ceva inefabil, uneori îl găsesc, alteori eșuează.