Poezie
Cunoaștere și necunoaștere
1 min lectură·
Mediu
Alunecă lucrurile până pe muchie,
închid ochii și mă tem de cădere
cineva nu le lasă libere.
Caut să înțeleg toate posibilitățile
chiar și lipsa de logică
în care înoată toate părerile.
Tind să cred că evoluțiile dirijate
au ceva ascuns în interior
în care nu poți pătrunde.
Întunericul se risipește-n lumină,
prin găurile negre nu se trece, se absoarbe
și sunt atât de încăpătoare
încât intră galaxii și rămân acolo
inclusiv lumina.
Nimic nu poate alege să scape.
Nu se poate ști cum se declanșează
și ce se întâmplă în interior,
uneori nu intuim
nici ce se petrece în proxima realitate
așa că ne bem cafeaua liniștiți.
Niciunul nu suntem sfinți
și chiar sfinții au avut îndoieli
asupra existenței vieții veșnice.
Trecerea în alte forme de viață
rămâne o himeră plăcută
în care unii cred și speră.
001.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Cunoaștere și necunoaștere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14104692/cunoastere-si-necunoastereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.